miercuri, 8 decembrie 2010
Poti incerca...
marți, 2 noiembrie 2010
eCoU
.Era inconjurata de prieteni si totusi nu intelegea un lucru: se simtea singura.
Nimic nu parea promitator , dar totusi zambea...Era incercata de un sentiment puternic: Iubea! Iubea cu gandul...cu trupul..cu mintea..cu sufletul...iubea cu tot ce avea ea...Incerca sa-si explice de ce acest nobil sentiment nu este perceput de toate persoanele la care incerca sa-l transmita...Era convinsa ca trebuia sa inceteze a se intreba pentru ca nu va gasi niciodata un raspuns...
Cu toate acestea continua sa iubeasca!...Rareori,o cuprindeau episoade de tristete...momente in care el lipsea...Soapte amprentate in mintea ei nu o lasau sa se concentreze...El nu era langa ea..Era atat de departe si totusi atat de aproape...in inima ei...simtea ca e iubita...apreciata...dorita...era sufletul ei pereche...
Traia o poveste..o poveste in care ea si el erau extrem de fericiti...Asta ii dadea putere sa continue!
duminică, 29 august 2010
miercuri, 28 iulie 2010
esentele tari stau in sticlute mici....
aceasta scrisoare dezleaga realitatea si in acelasi timp secretul ce te poate face fericit....aceasta scrisoare te poate invata multe in momente in care nu sti cum sa reactionezi sau pe unde sa o apuci...aceasta scrisoare iti poate da o lectie de viata...citeste
Scrisoare adresata de Al. Vlahuta fiicei sale Margareta
“Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita.Sa fi buna pe cat poti pana in ultima clipa a vietii tale. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si-al doilea… al doilea, de! norocul si celelalte, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa – cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti… Atatia cati merita. A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara din care se’ngroasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai.! Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: ”Uitati-va la mine!”. Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: ”Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti.”
Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina ca o constiinta curata.
Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani, ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag,
al tau parinte “
al tau parinte “
marți, 22 iunie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
Quote no. 8
" Being happy does not mean that everything is perfect. It means that you have decided to look beyond the imperfections. "
marți, 15 iunie 2010
joi, 3 iunie 2010
subiectul 3
Ziua de ieri a luat cu ea si examenul la psiho... un examen destul de interesant si de diferit totodata de ceea ce a insemnat pana acum sesiunea...80 de studenti... un amfiteatru...o profa ...4 pagini pe care se inghesuiau o multime de litere asternute in graba...alergate parca de scurtul timp avut la dispozitie...3 subiecte complexe...un subiect neterminat ..un scurt P.S. la sfarsitul celor ce constiuiau propriul meu examen....
Subiectul preferat la care as fi stat probabil toata ora sa aberez...sa creez...sa-mi imaginez... nu a fost terminat insa...chiar dak mintea mea inca mai rula filmul cu andrei si medicul timpul expirase...ca oricare alt student aflat in sala am fost nevoita sa pun pixul jos si sa predau lucrarea... Ceea ce ni se cerea sa realizam era un interviu imaginar intre un doctor si un copil de 14 ani in care acesta este informat ca are SIDA...este de fapt ceea ce urmeaza a fi relatat cateva randuri mai jos...
...Vantul batea cald anuntand parca o ploaie ...era vara...Dupa-amiaza acestei zile urma sa nu fie tocmai cea mai fericita zi din viata lui Andrei...agiatie multa pe holurile racoroase ale spitaluilui...in spatele usii cabinetului pe care era gravat cu litere italice "Dr. Lazar" isi asteptau nerabdatori randul o gloata de oameni...Cel care era poftit insusi de medic inauntru era un baiat de 14 ani...vazand-i fragilitatea, Doctorul se hotari sa stea intai de vorba cu parintii acestuia...Aceasta nu parea sa il deranjeze pe Andrei, gasindu-si repede o preocupare intr-unul din colturile cabinetului...era inca copil...
Cautand cadrul perfect...Doctorul incepu sa castige increderea baiatului antrenandu-l intr-o conversatie prieteneasca la care acesta raspunea incredibil de pozitiv...Medicul incerca sa se coboare la nivelul lui de copil si sa faca o introducere cat mai buna pana a ajunge la punctul culminant..
"continuarea subiectului 3 o veti gasi pe blogul meu: www.io-mis-ana.blogspot.com"
Medicul incerca sa-si gaseasca cuvintele potrivite pentru a reda starea actuala in care se gasea baiatul... Era simplu de ghicit ca nu era vorba despre o veste tocmai buna doar privindu-i pe cei doi adulti...fata li se intunecase [[desi erau constienti ca trebuie sa isi pastreze calmul]..fruntea li se incretise...nu erau uimiti...ci mai degraba tristi...Dupa o perioada in care se lasase o linistea asurzitore peste incapere[puteai asculta discutiile celor ce se inghesuiau la usa]...parintii intelesesera ca urma sa aiba loc o discutie serioasa. Cu un zambet larg, linistitor...fara sa provoace vreo nesiguranta sau vreo neliniste baiatului, medicu il striga pe nume:
- Andrei...Andrei te cheama...oare gresesc?...nu ...nu...cu siguranta nu gresesc...
Intrerupt din lumea lui...Andrei se intoarse...schita un zambet din locu in cares e afla si raspunse la fel de prietenos
-Da....Andrei...
Cautand cadrul perfect...Doctorul incepu sa castige increderea baiatului antrenandu-l intr-o conversatie prieteneasca la care acesta raspunea incredibil de pozitiv...Medicul incerca sa se coboare la nivelul lui de copil si sa faca o introducere cat mai buna pana a ajunge la punctul culminant..
Ajunsesera sa vorbeasca de hobby-uri...scoala....ba chiar schimbasera ceva vorbe chiar si despre masini...ajunsesera la excursii...drumetii...Era momentu potrivit cand medicul incepu:
- Andrei....sti...sunt momente in viata cand devenim sensibili la anumite lucruri...[[incerca sa foloseasca termeni cat mai simpli care sa nu-l arunce pe copil sub un maret semn al intrebari..]]...si atunci organismul nostru oboseste...ori se imbolnaveste...sau poate nu rezista la anumte lucruri...Doctorul parea sa fi castigat atentia copilului ..
-Ca si atunci cand am fost cu mami si cu tati la munte si m-am racit?
-Exact...stiam eu ca am de-a face cu un baiat destept....
-Exact...stiam eu ca am de-a face cu un baiat destept....
copilul zambi din nou si astepta curios...
- Ei..si atunci cand tu te-ai racit ce s-a intamplat?
- pai....[[chicoti in ras]] a trebuit sa lupt cu boala...
-Bra..vru sa-l felicite de raspuns dar nu reusi pentru ca Andrei continua hotarat..
-Si am invins-o Domnule doctor...
Insasi parinti pareau a fi uimiti de propriul baiat...Tot dialogul dintre cei 2 lua exact intorsatura potrivita pentru concluzia medicului care zambi vrand parca sa incheie conversatia cu acelasi zambet:
-Bravo ...esti un baiat curajos...tocmai despre asta trebuie sa discutam noi...ai fost adus aici pentru ca parintii tai erau ingrijorati de starea ta de sanatate...ei bine trebuie sa intelegi ca ai devenit sensibil la unele lucruri. Nu-i o problema pentru un curajos ca si tine....asa cum ai spus k te-ai luptat cu raceala...trebuie sa sti sa te lupti si de acum inainte cu anumite lucruri care iti fac tie rau...intelegi?
-Da...."Da-ul" acesta era mai mult silabisit parca decat rostit ...Dddd...aaa....dar eu ce trebuie sa fac?
-Boala pe care o ai tu se numeste SIDA si trebuie ingrijita....Exista multe persoane care au aceeasi boala si traiesc multi ani....tot ceea ce trebuie sa faci e sa-ti asculti parintii in ceea ce te vor sfatui sa faci si sa lupti cu ea....dar mai ales pe mine...
- O voi birui?
-Cu siguranta un curajos ca si tine va sti sa treaca peste si sa o infrunte si atunci totul va fi bine...
Doctoru reusi sa-i scoata un zambet copilului chiar dak acesta era constient ca nu era totul bine in ceea ce-l priveste.Cuvintele simple si nesofisticate ale medicului pareau sa fi fost pe masura capacitatii de intelegere a copiluilui, acesta reusind sa-i infatiseze diagnosticul fara sa-l sperie...sa-l faca sa planga...sau sa fie nevoit sa ridice tonu...
-sfarsit-
miercuri, 2 iunie 2010
vineri, 21 mai 2010
marți, 18 mai 2010
Quote no. 4
...and she says
she
doesn't care,
BUT
the look
in her eyes
tell
a completely different
STORY. . .
thoughts
duminică, 16 mai 2010
sâmbătă, 15 mai 2010
duminică, 2 mai 2010
she loved :)
...asta se poate numi muzica "buna" ... muzica care sa transmita ceva... muzica care sa te faca sa visezi...sa simti...sa zambesti...sa plangi...sa ti se ridice paru pe tine...sa canti si tu odata cu ea ...sa te faca sa apesi pe repeat fara sa iti dai seama... sa nu te zgarie pe urechi...sa razi chiar...sa iti vina sa o asculti si a 2a oara... sa nu te plictisesti niciodata de ea de fapt...[[:X]]
Quote no. 1
A Best Friend is the one who can look at you with the biggest smile on your face and still know something's
WRONG
sâmbătă, 24 aprilie 2010
new life...new rules
...privea in urma si tot ce o data fusese frumos si etern... acum ramanea doar cenusa ...avea noroc cu imaginaitia ei bogata care mereu o ajuta sa iasa din impas ...vedea lucrurile atat de diferit incat ii se parea ca e cu totul intr-o alta lume... lacrimile erau nezlipite de pe obrajii ei...zambetul o parasise de la o vreme...tristetea se imprietenise cu ea...melancolia profitase de toate acestea si nu ezita locul liber din inima ei...se simtea goala pe dinauntru ..nici ea nu intelegea perfect ce se intampla cu ea... stia ca realitatea s-ar invarti undeva la mijloc dar se simtea ranita... nenteleasa... folosita... nu era gata sa accepte ca nimic nu era intentionat...chiar daca era perfect convinsa de lucrul acesta... stia doar ca lucrurile marunte pentru ea... erau neinsemnate pentru altii... isi dadea seama ca exista o mica problema ca ea sa fi privit lucrurile prea in profunzimea lor...dar asta era ceea ce ea intelegea a fi curat...inocent...pur... stia ca gresala este o lege a firii dar ii era teama sa acorde o a doua sansa... nu era capabila sa ierte cu toata inima pentru ca traia plina de incertitudini..de nesigurante...singuratatea pe care o simtea o facu sa isi pierda increderea parca si in umbre...dar incurajata de ultimile puteri si de cuvintele celui ce mereu a inteles-o se hotari sa treaca mai departe(stia ca oricum nu ar fi fost altceva de facut).... aveau sa domine noi reguli in viata ei... urma sa o ia de la capat...si parca cu un etuziasm de care era insasi mirata isi zicea ca de maine va incerca sa nu mai depinda de nimeni...ci altii sa depinda de ea...
luni, 19 aprilie 2010
inceput in doi:)
...Se cunoscusera cu mult inainte de a se vedea in aceea zi ...undeva ...prin luna octombrie ai fi zis ca se intalnisera intamplator...dar dupa 2 ani putea oricine sa afirme ca ceea ce in trecut parea o simpla coincidenta acum le dadea la toti de gandit...Era o zi care avea sa fie istorie mai tarziu...era o zi calduroasa desi era toamna...ea isi ridica barbia de sub sapca pusa parca special a-i ascunda micii carlionti care iesau rebeli in doua trei locuri...El ..cu un zambet larg o saluta si isi continua drumul mai departe...schimbasera priviri lungi si parca cu inteles chiar daca conversatia lor se rezumase doar la cateva cuvinte...o simpla intamplare care mai tarziu avea sa fie privita un frumos inceput...un inceput in doi...un inceput care urma sa aiba o interesanta si frumoasa continuare...Zilele treceau iar privirile lor se transformasera in adevarate povesti parca interminabile...si pe care nici unul nu le mai descoperise altundeva...era ceva nou...nou dar frumos...erau prieteni... Isi dadusera seama ca se cunosc de atat de mult timp..si totusi atat de putin... Pentru ea ...totul parea o provocare de la care nu reusea sa se abtina...chiar daca in sufletul ei existasera si momente de ezitare...Pentru el ...totul parea a fi o joaca...o joaca intre 2 copii care fara intentii ascunse nu se gandeau la urmarile ce aveau sa se intample... descoperisera unul la altul ceva ce nu puteau explica nimanui...descoperisera acel ceva care il intalnesti doar atunci cand iubesti...descoperisera ce inseamna sa tina cu adevarat la cineva ... Timpu zbura ...si pentru ei 2 ani de zile parusera doar cateva zile...intelesesera amandoi adevaratul sens a cuvintelor "te iubesc!"
marți, 13 aprilie 2010
tema la psiho:)
RELATIA Medic-Pacient
“Ceea ce-l face pe un om mai mare decat simpla lui viata, este dragostea pentru viata celorlalti”
L.F.Celine
L.F. Celine avea mare dreptate. Pentru medicul de azi si de maine , medicina ar trebui sa fie atat o meserie cat si o pasiune, pentru ca ”Ceea ce-l face pe un om mai mare decat simpla viata, este dragostea pentru viata celorlalti” .Cu fiecare generatie lucrul acesta ia o deviatie in sesul opus a ceea ce inseamna firesc , normal , etic …moral. Un medic trebuie sa fie preocupat atat pentru a se forma pentru a-i ajuta pe ceilaltii cat si pentru a-i intelege, deoarece practica medicinei ofera sansa de a oferi…de a simti omul aproape…de a fi tu insuti om…de a demonstra ca esti om.
Cu toate acestea , pozitia centrala in activitatea medicala este ocupata de pacient. Putem spune ca fara pacient nu exista medicina. De ce? Deoarece pentru a exista boli…trebuie sa existe si bolnavi. Inexistenta acestora ar insemna pe de o parte o intreaga populatie sanatoasa si o rata a mortalitatii mai scazuta , iar pe de alta parte ar duce la impiedicarea transmiterii acestui circuit care se realizeaza in cadrul relatiei medic –pacient. Deci , pacientul este cel care face primul pas in relatie prin simpla prezentare la doctor. Actorul principal al activitatii medicale este medicul care vine in contact direct cu pacientul , intre acestia stabilindu-se o relatie destul de complexa de medic-pacient. Medicul este cel care colecteaza atat informatii personale din viata pacientului cat si date medicale. La acestea se adauga datale pe care le obtine prin diferitele teste amanuntite in vederea cercetarii si analizarii cazului. Cheia acestei relatii este comunicarea reciproca reprezentand de fapt esenta psihologiei medicale. Medicul colecteaza informatii cat mai detailate privind starea pacientului , in vederea stabilirii diagnosticului, dar pacientul trebuie sa fie dispus sa coopereze si sa arate sinceritate fata de acesta. Trebuie sa se creeze o legatura emotionala intre cei doi, medicul fiind cel care sa ajunga in punctul de a patrunde in asa zisa “viata” a pacientului pentru a putea descoperi cat mai multe lucruri utile care sa-l ajute in vederea completarii dosarului pacientului . Prin tehnica medicul intreaba , iar pacientul raspunde, acesta trebuie sa obtina detalii pe care pacientul singur nu le-ar fi oferit.
Daca stam sa ne gandim la felul de “a fi” a fiecare persoane care compun de fapt cea de a doua parte componenta a relatiei ..si anume pacientii…putem spune ca exista variate tipuri de oameni…personalitati diferite... comportamente diferite… caractere opuse… vieti traite in mod diferit… unii care n-au nici o grija …altii care incearca cu greu sa infrunte cruda realitate a vietii… oameni de diferite clase sociale… oameni la care viata “le-a surs”…sau poate nu…si atunci trebuie sa ne gandim ca fiecare om trebuie tratat diferit…Spun asta gandindu-ma la faptul ca exista oameni care pentru ei vindecarea se rezuma la un zambet…altii care poate au nevoie de un strop de apreciere ,poate o vorba buna…altii un sfat prietenesc… sunt oameni care daca se simt intelesi , radiaza de bucurie si iasa schimbati atunci cand iasa de la consultatie inchizand usa cabinetului medical. Totodata medicul trebuie sa stie pana unde sa patrunda in viata pacientului si care sunt limitele si standardele lui ca si medic.Acesta trebuie sa “stie” sa construiasca relatii constructive, purtand amprenta puternica a personalitatii sale. Printre calitatile pe care orice medic ar trebui sa le aibe se numara si empatia.
In esenta , empatia inseamna a fi capabil sa poti sa te transpui pe tine in locul celorlati…sa simpti “pe pielea ta” ceea ce simte celalalt din punct de vedere emotional…sa adopti punctul lor de vedere…sa-i faci sa simta ca iti pasa de ei…si sa-i consideri cel putin egali cu tine si uneori chiar mai importanti decat tine pentru ca relatia construita sa devina mai puternica…comunicare sa devinva mai eficienta…pentru imbunatatirea increderii si colaborarii. Lipsa de empatie este una din cele mai comune cauze de scadere a performantei.
Flexibilitatea medicului este de asemenea foarte importantă într-o relaţie . Această calitate poate fi definită ca fiind opusă stilului autoritar , o caracteristică a celui ce încearcă să promoveze toleranţa ; înseamnă totodată şi acceptarea opiniilor celuilalt , a contraargumentelor .
Medicul intră în relaţie cu pacientul împreună cu problema sa . De aceea este foarte important ca in comunicarea dintre aceştia, să fie vizat subiectul şi stabilite priorităţile , fără a pierde timpul asupra unor teme care nu au nici o legătură cu subiectul . Există totuşi situaţii în care acest lucru este mai greu de realizat , de exemplu există pacienti confuzi , care nu pot să-şi identifice singuri problemele .
Autenticitatea este un alt principiu al unei bune comunicări ; aceasta presupune o relaţie deschisă şi sinceră, înseamnă a spune celuilalt ce gândeşti cu adevărat , a-şi exprima sentimentele reale... intenţiile ...aşteptările .Pentru a da dovadă de autenticitate în comunicare un medic trebuie să se exprime natural , fără artificialităţi , să fie deschis tuturor experienţelor...spontan şi să folosească interacţiunile sale cu pacientul pentru a deschide noi discuţii.
Comunicarea dintre medic si pacient nu înseamnă doar un simplu proces de transmitere şi receptare de mesaje , ci este o interacţiune , de aceea a şti să comunici înseamnă a şti să relaţionezi corect cu celălalt , relaţiile în care aprecierea, respectul şi încrederea reciprocă sunt de asemenea foarte importante . Aceasta înseamnă că chiar şi atunci când nu suntem de acord cu opiniile , valorile , principiile celuilalt , când acestea nu sunt congruente cu ideile , valorile noastre , noi , ca şi viitori medici trebuie să respectăm pacientul.
O relaţie “bună” presupune o căldură din partea medicului care defapt detine sub control totul. Se poate vorbi de căldură atunci când relaţia se bazează pe acceptare reciprocă , înţelegere , interes în ceea ce priveşte bunăstarea bolnavului. Fără căldură unele intervenţii în asistenţa medicala sunt considerate ineficiente din punct de vedere terapeutic : “Căldura într-o relaţie de ajutor înseamnă ceva mai mult decât “mie îmi pasă de tine” .( Goldstein)
De cele mai multe ori , această căldură este prezentă prin manifestări nonverbale . De exemplu : tonalitatea vocii calmă , liniştitoare , expresia feţei zâmbitoare care în acelaşi timp să exprime interesul , atingerea într-un mod discret a clientului , în ceea ce priveste distanţa dintre medic şi pacient ea trebuie să fie mai apropiată , medicul să fie relaxat şi să se uite în ochii celeilalte persoane . Bineînţeles că există unii clienţi , care atunci când sunt priviţi direct în ochi de către medic , se inhibă şi le este greu să vorbească .Aici ne intoarcem inapoi unde am spus ca exista deferite feluri de oameni care nu pot fi tratati identic pentru ca noi ca persoane suntem diferiti. Un medic dă dovadă de căldură nonposesivă atunci când dă dovadă de respect faţă de valoarea personală a clientului şi prezintă o preocupare şi o obligaţie faţă de el .
Asa cum am spus aceste caracteristici: flexibilitatea, empatia, autenticitatea, principii, valori, alegeri si prioritati, rabdarea, interesul si curiozitatea, obiectivitatea, caldura, sinceritatea se releva in relatie, dar sunt completate de altele, ce tin de atingerea unui echilibru emotional si comportamental.
Aceasta inseamna: atitudinea matura, gandirea pozitiva orientata spre lume si viata,stabilirea de obiective si standarde realiste, cunoasterea propriilor limite si accepatrea lor, autenticitatea.
De fapt, comunicarea care se stabileste intre medic si pacient are rolul de a contribui la gasirea celei mai bune scheme terapeutice pentru pacientul respectiv, punandu-se pe prim plan bolnavul, nu boala. In cele mai multe cazuri ,deschiderea pacientului fata de medic, si increderea pe care medicul o ofera pacientului, sunt unele din condiile si factorii esentiali pentru procesul de vindecare.
Un alt element important in relatia medic- pacient este faptul ca medicul trebuie sa informeze pacientul din toate punctele de vedere, pregatindu-l in a lua o decizie. Medicul trebuie sa dea dovada de profesionalism si sa trateze din punct de vedere medical pacientii in mod egal.
Arta de a sti sa lucrezi in echipa influentiaza direct actul medical in sine, cu intelegerea de catre pacient ca “autoritate ” nu inseamna lipsa politetii , iar a “amabilitate” nu inseamna slabiciune.
io-mis-ana
sfarsit
Personaj: Lazar Ana Maria
Varsta:19 ani,7luni,2saptamani,15zile,12' ,38''
Sex: F
Ocupatia:studenta
Meserie: viitor medic
Data:13/04/2010
Sex: F
Ocupatia:studenta
Meserie: viitor medic
Data:13/04/2010
Ora:00:38
Locatie:in fata calculatorului
Scop: asteapta...Actine: cazuta pe ganduri
Despre ea:(se stie ca) e indragostita
Despre ea:(se stie ca) e indragostita
....game over...time's up sau the end ...ma simt ca un personaj din jocurile alea de strategie pe care le jucam cu ochii nedeslipita de la ecran cand eram mica...o saptamana acasa...ma gandeam la ziua asta ..duminica in care va trebui sa ma intorc dar parca totul a trecut atat de repede...saptamana in care m-am simtit atat de bine si de rasfatata a exirat...printesa fuge de la bal si se intoarce inapoi la vechiul ei stil de viata...timisoara...inapoi la celalalt joc...inapoi la alte reguli...game over...time's up... the end...
P.S....si cu sufletu la gura asteapt ziua de 16-17/04.... :D...o zi in 2:)
sâmbătă, 10 aprilie 2010
who is ana?
ana e fata aia care mereu zambeste...care tipa cand e fericita..plange cand e trista...rade atunci cand are motive sa o faca...viseaza la o viata in 2 ca in povestile cu zane...e copilu caruia ink ii plac basmele cu feti frumosi desi adolescenta din ea citeste romane politiste...fata care iubeste necontenit...ana e..studenta la medicina care se chinuie sa obtina cele mai bune rezultate .....e medicul de maine:>....e genul ala care pune la suflet totul....rabda pana explodeaza...e fata sociabila care nu face discriminari...dar e si acea fata care se supara repede...atunci cand are motive sa se supere...ironica cand e cazul...dusa cand e in preajma prietenelor ei...e fata care nu aude nimic in jurul atunci cand e concentrata pe ceva....sau cand gandul ei e la cineva....ana e copilul care nu poate adormi decat in liniste totala ...are nevoie de lumina stinsa...e fata care doarme infofolita pana peste cap..dar cu picioarele dezvelite...e copilul care ink se mai joaca ...e sufletista..dar stie sa fie si rea(cand vrea)...e fta care are o sora geamana dar cu care nu seamana...ana e cea careia ii place sa scrie blogul asta...ii place sa viseze....sa pice pe ganduri...
vineri, 9 aprilie 2010
joi, 8 aprilie 2010
I LOVE MY TOWN
Cand spun "Deva" ma gandesc la cu totul altceva decat timisoara...ma gandesc la ceva familiar ...la prieteni, rude...parinti...surori...bunici...dar incet incet imi dau seama ca nu fac altceva decat sa'mi intru in rolul de vizitator de fiecare data cand ajung aici desi inca ma simt ca o straina in orasul in care locuiesc acum...zic deva si gandu-mi zboara la lucruri care ma fac sa zambesc si care ma imping sa ajung o data acolo..dar mintea si ratiunea ma fac sa-mi doresc adeseori sa nu mai plec din timisoara ... cand spun deva...spun mancare facuta de mama...grijuri ded care aici se ocupa parintii...banii de buzunuar de care nu trebuie sa mai imi fac probleme cum cat sau cand ii stric....zic plimbari in parc cu iubi...hug'uri...kiss'uri...spun deva...si ma gandesc la iubire...la faptul ca mereu ma asteapta cineva...dar atunci cand spun timisoara....in fata imi apar doar teaancuri de carti...atlase colorate...ma gandesc la sala de lectura...la dopuri de urechi....la o camera undeva la intrare in timisoara care nu face altceva decat sa mi transimita raceala si singuratate...si la unii colegi care mi-au devenit prieteni...la iry mi love...la othmi:D...la ditza...iuli...la profu de fizio care m-a scos afara de la laboratoru lui;))....dar mai ales la prima sesiune terminata cu bine ...in sfarsit...la lucruri care desi imi aduc satisfactie pe de-o parte... nu se pot compara cu celelalte....deci tot DEVA ramane baza:X I LOVE MY TOWN
vineri, 2 aprilie 2010
....de atatea ori
...de multe ori zambim...si totusi...in spatele aceea ce noi numim zambet se ascund lacrimi si durere....de multe ori incercam sa ne prefacem ca suntem fericiti...dar tristeatea care'i instalata in interioru nostru ne da de gol...de ateatea ori privim lucrurile atat de profun...incat nu dam voie lucrurilor banale sa coloreze viata noastra...de atatea ori ne punem masti care ascund adevaratele noastre sentimente....si parca in urma acestei false diplomatii pe care o afisam ne simtitim vinovati...apasati...ingreunati...
...de multe ori nu ne facem timp pentru lucrurile cu adevarat valoroase....si ne consumam timpul cu lucruri de nimic....de'atatea ori ne pierdem in intrebari fara raspuns ..in loc sa luam lucrurile asa cum sunt...atat de usor e sa te certi ...sa ignori...sa barfeti..sa critici...atat de greu e sa ierti...sa spui o vorba buna...sa recunosti o fapta atunci cand tu esti vinovat....de atatea ori gasim scuze...motive...de atatea ori....
luni, 29 martie 2010
sâmbătă, 27 martie 2010
luni, 22 martie 2010
joi, 18 februarie 2010
Exista Dumnezeu!
.
Obisnuita cu nimic mai mult decat niste simple lucrari de maxim o pagina la materi incomparabile cu ceea ce studiez acum…culcata pe o ureche ca voi avea timp de invatat in sesiune si ca va trece greul intr’o zi ca aceasta …(chiar daca atunci gandeam k nu-l voi depasi)….adorm….dar sunt trezita brusc de sesiune...cafeua...cola...energizante (la care incet ,incet am renuntat spre sfarsitul sesiunii) erau nelipsite din cana mea...teancuri de carti ..nopti care nu cunosteau somnul..zile in care atat de staula eram de citit in cat paream a fi o masinarie care rula niste pagini dar care nu imprima nimic. Emotii ,noduri in gat ,sms’uri cu “ce’ai facut?” ..bilete de examen extrase de mine cu simplul gand “decat sa mi-o faca altii...mai bine mi’o fac eu cu mana mea..” epuizare toatala..ochii mari cat cepele in unele dimineti...zile intregi petrecute la sala de lectura..cateodata si pocker cand simteam ca aveam nevoie de relaxare:)…rasete din cauza oboselii..o gramade de pixuri ramase fara paste...caiete umplute de hieroglifele de la chimie ..biochim...si multe altele inseamna perioada de sesiune…
O perioada ca aceasta te invata multe...te face sa crezi mai mult in Dumnezeu…si sa te simti mai aproape de El in unele momente...chiar si atunci cand ti se pare ca pentru tine nu mai exista nici o farama de speranta…
Asa a fost pentru mine prima sesiune…picata parca din cer...nici acum nu-mi vine sa
cred ca s-a terminat, si ca s-a terminat cu bine…chimie….materia de care nu ma atinsesem de loc in liceu si la care nu stiam nici macar ce e notiunea de “atom”….biochimie….unde din 100 de studenti am luat examenul doar 20...anatomia unde din jumatatea de materie pe care am apucat sa o invat nu mi-a picat nici un subiect si totusi am trecut examenul..si cum pot sa nu spun ca sunt binecuvantata…ce sa mai spun de informatica…prim ajutor….biologie…..dar mai ales de ultimul examen la..biocel...it was incredibil,dar adevarat[[with God everything is possible]]...Exista Dumnezeu!
Obisnuita cu nimic mai mult decat niste simple lucrari de maxim o pagina la materi incomparabile cu ceea ce studiez acum…culcata pe o ureche ca voi avea timp de invatat in sesiune si ca va trece greul intr’o zi ca aceasta …(chiar daca atunci gandeam k nu-l voi depasi)….adorm….dar sunt trezita brusc de sesiune...cafeua...cola...energizante (la care incet ,incet am renuntat spre sfarsitul sesiunii) erau nelipsite din cana mea...teancuri de carti ..nopti care nu cunosteau somnul..zile in care atat de staula eram de citit in cat paream a fi o masinarie care rula niste pagini dar care nu imprima nimic. Emotii ,noduri in gat ,sms’uri cu “ce’ai facut?” ..bilete de examen extrase de mine cu simplul gand “decat sa mi-o faca altii...mai bine mi’o fac eu cu mana mea..” epuizare toatala..ochii mari cat cepele in unele dimineti...zile intregi petrecute la sala de lectura..cateodata si pocker cand simteam ca aveam nevoie de relaxare:)…rasete din cauza oboselii..o gramade de pixuri ramase fara paste...caiete umplute de hieroglifele de la chimie ..biochim...si multe altele inseamna perioada de sesiune…
O perioada ca aceasta te invata multe...te face sa crezi mai mult in Dumnezeu…si sa te simti mai aproape de El in unele momente...chiar si atunci cand ti se pare ca pentru tine nu mai exista nici o farama de speranta…
Asa a fost pentru mine prima sesiune…picata parca din cer...nici acum nu-mi vine sa
cred ca s-a terminat, si ca s-a terminat cu bine…chimie….materia de care nu ma atinsesem de loc in liceu si la care nu stiam nici macar ce e notiunea de “atom”….biochimie….unde din 100 de studenti am luat examenul doar 20...anatomia unde din jumatatea de materie pe care am apucat sa o invat nu mi-a picat nici un subiect si totusi am trecut examenul..si cum pot sa nu spun ca sunt binecuvantata…ce sa mai spun de informatica…prim ajutor….biologie…..dar mai ales de ultimul examen la..biocel...it was incredibil,dar adevarat[[with God everything is possible]]...Exista Dumnezeu!
miercuri, 17 februarie 2010
इउबिरे...
ओ लुमे इन केयर ने इउबिम ...सी तू माँ टी , माँ ई , माँ वरी ,इअर एउ...एउ ते प्रिवेस्क सी नु-मी अजुंगे, ते सिम्त सी नु माँ सतूर ,ते ऍम सी ते मई वरौ...सी ते मई वरौ ....सी ते मई वरौ ....
डोअर पेंत्रू का ते इउबेस्क!
[[csebui et]]
joi, 4 februarie 2010
Iuly Gy iulia: mi dor de: aruncat baloane cu apa de pe geam de la etjul 3
Iuly Gy iulia: d chiulit in salitza sa povetim tot ce ne trecea prin cap...inclusiv sa ne apucam sa cantam
Iuly Gy iulia: :D
Iuly Gy iulia: sa facem poze in fiecare pauza...de fapt nu doar in pauza...
Iuly Gy iulia: de cersit pe hol...am facut bani destui
Iuly Gy iulia: :))
Iuly Gy iulia: de orele de info cand sateam pe net...sau chair si momantele in care am facut totusi ceva pt atestat la info...ne-am distrat
io mis ana: mai zi
io mis ana::))
Iuly Gy iulia: de zilele in care eram suparata si faceai tot posibilul sa ma inviorezi
Iuly Gy iulia: si pana la urma deveneai si u melancolica
Iuly Gy iulia: sau invers
Iuly Gy iulia:
Iuly Gy iulia: de torturile alea bune pe care i le-am facut la dirigu de ziua lui si ultimul cand l-am facut de absolvire
Iuly Gy iulia:
Iuly Gy iulia: de mariana cu gora ei mare....
Iuly Gy iulia: *gura
Iuly Gy iulia: de toti de pe hol...care te salutau...ceau...ceau ...ceau...ceau...ceau....salut...ceau
Iuly Gy iulia:
Iuly Gy iulia: de diddl
Iuly Gy iulia: de pe banca noastra
Iuly Gy iulia: de baia aia inpanzita de fum nu mi dor
Iuly Gy iulia: de impleit bratari...la scoala am invatat sa fac si eu
Iuly Gy iulia: de chiulit ca sa mergem la maxxa sa mancam taietei
Iuly Gy iulia: ce pofta miiii
Iuly Gy iulia: de motivat absente
Iuly Gy iulia: :))
Iuly Gy iulia: am avut ce incercui
Iuly Gy iulia: :))
io mis ana: :))
Iuly Gy iulia: is multeee
Iuly Gy iulia: si tot asa imi aduc aminte
Iuly Gy iulia: o fost fain...
io mis ana:yeee ...si mie mi dor...mi dor de jucat atinsea pe hol:))..de jucat sarpele cu ligia:D>>..de stropit cu pistoalele=))....de bagat apa in papuci..chiar dak io am fost aia care o primit:))
io mis ana: de...certurile noastre...de cadoruile pe care ni le faceam...de salitza...
io mis ana:..de clasa a 9a cand am inceput sa ne cunoastem...
io mis ana: de lapte acru):)))cand ne'am jucat cu baietii si o trebuit sa stam pe p[ost de capre:))) vrand ne vrand...
io mis ana: de crazy la propriu profa de desen..care o adus ata si ne-o invatat sa crosetam:))
io mis ana: de faptu ca eram bagate in toate prostiile..unde era ....mai mare..acolo era si iulia si ana...
io mis ana: de profi...de manu:))...de diri....chiar si de naughy....de profu de mate cand venea si strga tare "lazar!!!in picioare " sau "gherghel..in picioare!!"..tot timpu noi eram vinovatele dak fosnaia ceva in calsa:)))de teachy de engleza...
io mis ana:...de qulurile noastre care se tot inmulteau:))...de ziua in care am qulit toti de la bio si cand eram in parc o sunat'o pe mari titi ca sa ne intoarcem la scoala k ne decapiteaca:)))...de :-SS emotiile pt teze care nu se pot compara cu examenele pe care le dam acum:D>....de faza cu profa de romana cand am umpluto cu color painting in timpu lucrarii:)) si neo pus sai ducem sacou la curatatorie si asa am scapat noi de lucrare:D>..
io mis ana: de statu pe hol si bagatu in seama cu persoanele pe care nu le stiam:)) gen marian:))..cand am copiat cu hands'u si mi'o iesit din telefon:))) si s'o auzit in toata clasa o voce ciudata..care venea de la telefonu meu:-"....:))ah Domane....
io mis ana:...de grupu nost'...de mos nicolae alin:))) ...de mersu la simeria fara bilet...de ziua in care ne'am dat drept turisti americani la controlorii pt k nu aveam bilete;))>>...de foietajele pe care le mancam zilnic....de ceaiu si bancuta noastra...de aruncatu cu water ballons de la etaju 3 la profi in cap:)))...de lucruri care ne aduceau zambetu pe buze...chiar lacrimi de atata ras:)) si cu care se pare k nu ne mai intalnim...of...mi dor...[[to be continued]]
vineri, 29 ianuarie 2010
si am intrat in 2010
...imi aduc aminte prima zi de ianuarie a anului 2000...
ultima seara din '99...aveam impresia ca sfarsitu e aporape si ca ceva se va intampla cu siguranta in anu acela..imi amintesc vag perioada cu mediatizata stire "eclipsa de soare"...ochelarii aceea speciali cu floie de aluminiu care paraca te faceau sa te simti pe alta planeta si iti creau starea ca ceva "super mega" se va intampla...eram copil...si imi doream sa devin unu dintre acei adolescenti care de multe ori nu ma bagau in seama sub pretextu "esti prea mica" ... privesc in urma...10 ani...care au trecut atat de repede incat uneori realizam lucrul acesta cand deja este prea tarziu...ne dorim sa devenim la loc copii...dar nu se mai poate...si am intrat in 2010...si'a trecut si ianuarie...azi maine ne trezim din nou in decembrie ..si privind in urma ne vom da seama ce scurta e viata...dar mereu e prea tarziu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
miercuri, 8 decembrie 2010
Poti incerca...
marți, 2 noiembrie 2010
eCoU
.Era inconjurata de prieteni si totusi nu intelegea un lucru: se simtea singura.
Nimic nu parea promitator , dar totusi zambea...Era incercata de un sentiment puternic: Iubea! Iubea cu gandul...cu trupul..cu mintea..cu sufletul...iubea cu tot ce avea ea...Incerca sa-si explice de ce acest nobil sentiment nu este perceput de toate persoanele la care incerca sa-l transmita...Era convinsa ca trebuia sa inceteze a se intreba pentru ca nu va gasi niciodata un raspuns...
Cu toate acestea continua sa iubeasca!...Rareori,o cuprindeau episoade de tristete...momente in care el lipsea...Soapte amprentate in mintea ei nu o lasau sa se concentreze...El nu era langa ea..Era atat de departe si totusi atat de aproape...in inima ei...simtea ca e iubita...apreciata...dorita...era sufletul ei pereche...
Traia o poveste..o poveste in care ea si el erau extrem de fericiti...Asta ii dadea putere sa continue!
duminică, 29 august 2010
miercuri, 28 iulie 2010
esentele tari stau in sticlute mici....
aceasta scrisoare dezleaga realitatea si in acelasi timp secretul ce te poate face fericit....aceasta scrisoare te poate invata multe in momente in care nu sti cum sa reactionezi sau pe unde sa o apuci...aceasta scrisoare iti poate da o lectie de viata...citeste
Scrisoare adresata de Al. Vlahuta fiicei sale Margareta
“Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita.Sa fi buna pe cat poti pana in ultima clipa a vietii tale. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si-al doilea… al doilea, de! norocul si celelalte, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa – cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti… Atatia cati merita. A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara din care se’ngroasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai.! Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: ”Uitati-va la mine!”. Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: ”Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti.”
Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina ca o constiinta curata.
Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani, ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag,
al tau parinte “
al tau parinte “
marți, 22 iunie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
Quote no. 8
" Being happy does not mean that everything is perfect. It means that you have decided to look beyond the imperfections. "
marți, 15 iunie 2010
joi, 3 iunie 2010
subiectul 3
Ziua de ieri a luat cu ea si examenul la psiho... un examen destul de interesant si de diferit totodata de ceea ce a insemnat pana acum sesiunea...80 de studenti... un amfiteatru...o profa ...4 pagini pe care se inghesuiau o multime de litere asternute in graba...alergate parca de scurtul timp avut la dispozitie...3 subiecte complexe...un subiect neterminat ..un scurt P.S. la sfarsitul celor ce constiuiau propriul meu examen....
Subiectul preferat la care as fi stat probabil toata ora sa aberez...sa creez...sa-mi imaginez... nu a fost terminat insa...chiar dak mintea mea inca mai rula filmul cu andrei si medicul timpul expirase...ca oricare alt student aflat in sala am fost nevoita sa pun pixul jos si sa predau lucrarea... Ceea ce ni se cerea sa realizam era un interviu imaginar intre un doctor si un copil de 14 ani in care acesta este informat ca are SIDA...este de fapt ceea ce urmeaza a fi relatat cateva randuri mai jos...
...Vantul batea cald anuntand parca o ploaie ...era vara...Dupa-amiaza acestei zile urma sa nu fie tocmai cea mai fericita zi din viata lui Andrei...agiatie multa pe holurile racoroase ale spitaluilui...in spatele usii cabinetului pe care era gravat cu litere italice "Dr. Lazar" isi asteptau nerabdatori randul o gloata de oameni...Cel care era poftit insusi de medic inauntru era un baiat de 14 ani...vazand-i fragilitatea, Doctorul se hotari sa stea intai de vorba cu parintii acestuia...Aceasta nu parea sa il deranjeze pe Andrei, gasindu-si repede o preocupare intr-unul din colturile cabinetului...era inca copil...
Cautand cadrul perfect...Doctorul incepu sa castige increderea baiatului antrenandu-l intr-o conversatie prieteneasca la care acesta raspunea incredibil de pozitiv...Medicul incerca sa se coboare la nivelul lui de copil si sa faca o introducere cat mai buna pana a ajunge la punctul culminant..
"continuarea subiectului 3 o veti gasi pe blogul meu: www.io-mis-ana.blogspot.com"
Medicul incerca sa-si gaseasca cuvintele potrivite pentru a reda starea actuala in care se gasea baiatul... Era simplu de ghicit ca nu era vorba despre o veste tocmai buna doar privindu-i pe cei doi adulti...fata li se intunecase [[desi erau constienti ca trebuie sa isi pastreze calmul]..fruntea li se incretise...nu erau uimiti...ci mai degraba tristi...Dupa o perioada in care se lasase o linistea asurzitore peste incapere[puteai asculta discutiile celor ce se inghesuiau la usa]...parintii intelesesera ca urma sa aiba loc o discutie serioasa. Cu un zambet larg, linistitor...fara sa provoace vreo nesiguranta sau vreo neliniste baiatului, medicu il striga pe nume:
- Andrei...Andrei te cheama...oare gresesc?...nu ...nu...cu siguranta nu gresesc...
Intrerupt din lumea lui...Andrei se intoarse...schita un zambet din locu in cares e afla si raspunse la fel de prietenos
-Da....Andrei...
Cautand cadrul perfect...Doctorul incepu sa castige increderea baiatului antrenandu-l intr-o conversatie prieteneasca la care acesta raspunea incredibil de pozitiv...Medicul incerca sa se coboare la nivelul lui de copil si sa faca o introducere cat mai buna pana a ajunge la punctul culminant..
Ajunsesera sa vorbeasca de hobby-uri...scoala....ba chiar schimbasera ceva vorbe chiar si despre masini...ajunsesera la excursii...drumetii...Era momentu potrivit cand medicul incepu:
- Andrei....sti...sunt momente in viata cand devenim sensibili la anumite lucruri...[[incerca sa foloseasca termeni cat mai simpli care sa nu-l arunce pe copil sub un maret semn al intrebari..]]...si atunci organismul nostru oboseste...ori se imbolnaveste...sau poate nu rezista la anumte lucruri...Doctorul parea sa fi castigat atentia copilului ..
-Ca si atunci cand am fost cu mami si cu tati la munte si m-am racit?
-Exact...stiam eu ca am de-a face cu un baiat destept....
-Exact...stiam eu ca am de-a face cu un baiat destept....
copilul zambi din nou si astepta curios...
- Ei..si atunci cand tu te-ai racit ce s-a intamplat?
- pai....[[chicoti in ras]] a trebuit sa lupt cu boala...
-Bra..vru sa-l felicite de raspuns dar nu reusi pentru ca Andrei continua hotarat..
-Si am invins-o Domnule doctor...
Insasi parinti pareau a fi uimiti de propriul baiat...Tot dialogul dintre cei 2 lua exact intorsatura potrivita pentru concluzia medicului care zambi vrand parca sa incheie conversatia cu acelasi zambet:
-Bravo ...esti un baiat curajos...tocmai despre asta trebuie sa discutam noi...ai fost adus aici pentru ca parintii tai erau ingrijorati de starea ta de sanatate...ei bine trebuie sa intelegi ca ai devenit sensibil la unele lucruri. Nu-i o problema pentru un curajos ca si tine....asa cum ai spus k te-ai luptat cu raceala...trebuie sa sti sa te lupti si de acum inainte cu anumite lucruri care iti fac tie rau...intelegi?
-Da...."Da-ul" acesta era mai mult silabisit parca decat rostit ...Dddd...aaa....dar eu ce trebuie sa fac?
-Boala pe care o ai tu se numeste SIDA si trebuie ingrijita....Exista multe persoane care au aceeasi boala si traiesc multi ani....tot ceea ce trebuie sa faci e sa-ti asculti parintii in ceea ce te vor sfatui sa faci si sa lupti cu ea....dar mai ales pe mine...
- O voi birui?
-Cu siguranta un curajos ca si tine va sti sa treaca peste si sa o infrunte si atunci totul va fi bine...
Doctoru reusi sa-i scoata un zambet copilului chiar dak acesta era constient ca nu era totul bine in ceea ce-l priveste.Cuvintele simple si nesofisticate ale medicului pareau sa fi fost pe masura capacitatii de intelegere a copiluilui, acesta reusind sa-i infatiseze diagnosticul fara sa-l sperie...sa-l faca sa planga...sau sa fie nevoit sa ridice tonu...
-sfarsit-
miercuri, 2 iunie 2010
vineri, 21 mai 2010
marți, 18 mai 2010
Quote no. 4
...and she says
she
doesn't care,
BUT
the look
in her eyes
tell
a completely different
STORY. . .
thoughts
duminică, 16 mai 2010
sâmbătă, 15 mai 2010
duminică, 2 mai 2010
she loved :)
...asta se poate numi muzica "buna" ... muzica care sa transmita ceva... muzica care sa te faca sa visezi...sa simti...sa zambesti...sa plangi...sa ti se ridice paru pe tine...sa canti si tu odata cu ea ...sa te faca sa apesi pe repeat fara sa iti dai seama... sa nu te zgarie pe urechi...sa razi chiar...sa iti vina sa o asculti si a 2a oara... sa nu te plictisesti niciodata de ea de fapt...[[:X]]
Quote no. 1
A Best Friend is the one who can look at you with the biggest smile on your face and still know something's
WRONG
sâmbătă, 24 aprilie 2010
new life...new rules
...privea in urma si tot ce o data fusese frumos si etern... acum ramanea doar cenusa ...avea noroc cu imaginaitia ei bogata care mereu o ajuta sa iasa din impas ...vedea lucrurile atat de diferit incat ii se parea ca e cu totul intr-o alta lume... lacrimile erau nezlipite de pe obrajii ei...zambetul o parasise de la o vreme...tristetea se imprietenise cu ea...melancolia profitase de toate acestea si nu ezita locul liber din inima ei...se simtea goala pe dinauntru ..nici ea nu intelegea perfect ce se intampla cu ea... stia ca realitatea s-ar invarti undeva la mijloc dar se simtea ranita... nenteleasa... folosita... nu era gata sa accepte ca nimic nu era intentionat...chiar daca era perfect convinsa de lucrul acesta... stia doar ca lucrurile marunte pentru ea... erau neinsemnate pentru altii... isi dadea seama ca exista o mica problema ca ea sa fi privit lucrurile prea in profunzimea lor...dar asta era ceea ce ea intelegea a fi curat...inocent...pur... stia ca gresala este o lege a firii dar ii era teama sa acorde o a doua sansa... nu era capabila sa ierte cu toata inima pentru ca traia plina de incertitudini..de nesigurante...singuratatea pe care o simtea o facu sa isi pierda increderea parca si in umbre...dar incurajata de ultimile puteri si de cuvintele celui ce mereu a inteles-o se hotari sa treaca mai departe(stia ca oricum nu ar fi fost altceva de facut).... aveau sa domine noi reguli in viata ei... urma sa o ia de la capat...si parca cu un etuziasm de care era insasi mirata isi zicea ca de maine va incerca sa nu mai depinda de nimeni...ci altii sa depinda de ea...
luni, 19 aprilie 2010
inceput in doi:)
...Se cunoscusera cu mult inainte de a se vedea in aceea zi ...undeva ...prin luna octombrie ai fi zis ca se intalnisera intamplator...dar dupa 2 ani putea oricine sa afirme ca ceea ce in trecut parea o simpla coincidenta acum le dadea la toti de gandit...Era o zi care avea sa fie istorie mai tarziu...era o zi calduroasa desi era toamna...ea isi ridica barbia de sub sapca pusa parca special a-i ascunda micii carlionti care iesau rebeli in doua trei locuri...El ..cu un zambet larg o saluta si isi continua drumul mai departe...schimbasera priviri lungi si parca cu inteles chiar daca conversatia lor se rezumase doar la cateva cuvinte...o simpla intamplare care mai tarziu avea sa fie privita un frumos inceput...un inceput in doi...un inceput care urma sa aiba o interesanta si frumoasa continuare...Zilele treceau iar privirile lor se transformasera in adevarate povesti parca interminabile...si pe care nici unul nu le mai descoperise altundeva...era ceva nou...nou dar frumos...erau prieteni... Isi dadusera seama ca se cunosc de atat de mult timp..si totusi atat de putin... Pentru ea ...totul parea o provocare de la care nu reusea sa se abtina...chiar daca in sufletul ei existasera si momente de ezitare...Pentru el ...totul parea a fi o joaca...o joaca intre 2 copii care fara intentii ascunse nu se gandeau la urmarile ce aveau sa se intample... descoperisera unul la altul ceva ce nu puteau explica nimanui...descoperisera acel ceva care il intalnesti doar atunci cand iubesti...descoperisera ce inseamna sa tina cu adevarat la cineva ... Timpu zbura ...si pentru ei 2 ani de zile parusera doar cateva zile...intelesesera amandoi adevaratul sens a cuvintelor "te iubesc!"
marți, 13 aprilie 2010
tema la psiho:)
RELATIA Medic-Pacient
“Ceea ce-l face pe un om mai mare decat simpla lui viata, este dragostea pentru viata celorlalti”
L.F.Celine
L.F. Celine avea mare dreptate. Pentru medicul de azi si de maine , medicina ar trebui sa fie atat o meserie cat si o pasiune, pentru ca ”Ceea ce-l face pe un om mai mare decat simpla viata, este dragostea pentru viata celorlalti” .Cu fiecare generatie lucrul acesta ia o deviatie in sesul opus a ceea ce inseamna firesc , normal , etic …moral. Un medic trebuie sa fie preocupat atat pentru a se forma pentru a-i ajuta pe ceilaltii cat si pentru a-i intelege, deoarece practica medicinei ofera sansa de a oferi…de a simti omul aproape…de a fi tu insuti om…de a demonstra ca esti om.
Cu toate acestea , pozitia centrala in activitatea medicala este ocupata de pacient. Putem spune ca fara pacient nu exista medicina. De ce? Deoarece pentru a exista boli…trebuie sa existe si bolnavi. Inexistenta acestora ar insemna pe de o parte o intreaga populatie sanatoasa si o rata a mortalitatii mai scazuta , iar pe de alta parte ar duce la impiedicarea transmiterii acestui circuit care se realizeaza in cadrul relatiei medic –pacient. Deci , pacientul este cel care face primul pas in relatie prin simpla prezentare la doctor. Actorul principal al activitatii medicale este medicul care vine in contact direct cu pacientul , intre acestia stabilindu-se o relatie destul de complexa de medic-pacient. Medicul este cel care colecteaza atat informatii personale din viata pacientului cat si date medicale. La acestea se adauga datale pe care le obtine prin diferitele teste amanuntite in vederea cercetarii si analizarii cazului. Cheia acestei relatii este comunicarea reciproca reprezentand de fapt esenta psihologiei medicale. Medicul colecteaza informatii cat mai detailate privind starea pacientului , in vederea stabilirii diagnosticului, dar pacientul trebuie sa fie dispus sa coopereze si sa arate sinceritate fata de acesta. Trebuie sa se creeze o legatura emotionala intre cei doi, medicul fiind cel care sa ajunga in punctul de a patrunde in asa zisa “viata” a pacientului pentru a putea descoperi cat mai multe lucruri utile care sa-l ajute in vederea completarii dosarului pacientului . Prin tehnica medicul intreaba , iar pacientul raspunde, acesta trebuie sa obtina detalii pe care pacientul singur nu le-ar fi oferit.
Daca stam sa ne gandim la felul de “a fi” a fiecare persoane care compun de fapt cea de a doua parte componenta a relatiei ..si anume pacientii…putem spune ca exista variate tipuri de oameni…personalitati diferite... comportamente diferite… caractere opuse… vieti traite in mod diferit… unii care n-au nici o grija …altii care incearca cu greu sa infrunte cruda realitate a vietii… oameni de diferite clase sociale… oameni la care viata “le-a surs”…sau poate nu…si atunci trebuie sa ne gandim ca fiecare om trebuie tratat diferit…Spun asta gandindu-ma la faptul ca exista oameni care pentru ei vindecarea se rezuma la un zambet…altii care poate au nevoie de un strop de apreciere ,poate o vorba buna…altii un sfat prietenesc… sunt oameni care daca se simt intelesi , radiaza de bucurie si iasa schimbati atunci cand iasa de la consultatie inchizand usa cabinetului medical. Totodata medicul trebuie sa stie pana unde sa patrunda in viata pacientului si care sunt limitele si standardele lui ca si medic.Acesta trebuie sa “stie” sa construiasca relatii constructive, purtand amprenta puternica a personalitatii sale. Printre calitatile pe care orice medic ar trebui sa le aibe se numara si empatia.
In esenta , empatia inseamna a fi capabil sa poti sa te transpui pe tine in locul celorlati…sa simpti “pe pielea ta” ceea ce simte celalalt din punct de vedere emotional…sa adopti punctul lor de vedere…sa-i faci sa simta ca iti pasa de ei…si sa-i consideri cel putin egali cu tine si uneori chiar mai importanti decat tine pentru ca relatia construita sa devina mai puternica…comunicare sa devinva mai eficienta…pentru imbunatatirea increderii si colaborarii. Lipsa de empatie este una din cele mai comune cauze de scadere a performantei.
Flexibilitatea medicului este de asemenea foarte importantă într-o relaţie . Această calitate poate fi definită ca fiind opusă stilului autoritar , o caracteristică a celui ce încearcă să promoveze toleranţa ; înseamnă totodată şi acceptarea opiniilor celuilalt , a contraargumentelor .
Medicul intră în relaţie cu pacientul împreună cu problema sa . De aceea este foarte important ca in comunicarea dintre aceştia, să fie vizat subiectul şi stabilite priorităţile , fără a pierde timpul asupra unor teme care nu au nici o legătură cu subiectul . Există totuşi situaţii în care acest lucru este mai greu de realizat , de exemplu există pacienti confuzi , care nu pot să-şi identifice singuri problemele .
Autenticitatea este un alt principiu al unei bune comunicări ; aceasta presupune o relaţie deschisă şi sinceră, înseamnă a spune celuilalt ce gândeşti cu adevărat , a-şi exprima sentimentele reale... intenţiile ...aşteptările .Pentru a da dovadă de autenticitate în comunicare un medic trebuie să se exprime natural , fără artificialităţi , să fie deschis tuturor experienţelor...spontan şi să folosească interacţiunile sale cu pacientul pentru a deschide noi discuţii.
Comunicarea dintre medic si pacient nu înseamnă doar un simplu proces de transmitere şi receptare de mesaje , ci este o interacţiune , de aceea a şti să comunici înseamnă a şti să relaţionezi corect cu celălalt , relaţiile în care aprecierea, respectul şi încrederea reciprocă sunt de asemenea foarte importante . Aceasta înseamnă că chiar şi atunci când nu suntem de acord cu opiniile , valorile , principiile celuilalt , când acestea nu sunt congruente cu ideile , valorile noastre , noi , ca şi viitori medici trebuie să respectăm pacientul.
O relaţie “bună” presupune o căldură din partea medicului care defapt detine sub control totul. Se poate vorbi de căldură atunci când relaţia se bazează pe acceptare reciprocă , înţelegere , interes în ceea ce priveşte bunăstarea bolnavului. Fără căldură unele intervenţii în asistenţa medicala sunt considerate ineficiente din punct de vedere terapeutic : “Căldura într-o relaţie de ajutor înseamnă ceva mai mult decât “mie îmi pasă de tine” .( Goldstein)
De cele mai multe ori , această căldură este prezentă prin manifestări nonverbale . De exemplu : tonalitatea vocii calmă , liniştitoare , expresia feţei zâmbitoare care în acelaşi timp să exprime interesul , atingerea într-un mod discret a clientului , în ceea ce priveste distanţa dintre medic şi pacient ea trebuie să fie mai apropiată , medicul să fie relaxat şi să se uite în ochii celeilalte persoane . Bineînţeles că există unii clienţi , care atunci când sunt priviţi direct în ochi de către medic , se inhibă şi le este greu să vorbească .Aici ne intoarcem inapoi unde am spus ca exista deferite feluri de oameni care nu pot fi tratati identic pentru ca noi ca persoane suntem diferiti. Un medic dă dovadă de căldură nonposesivă atunci când dă dovadă de respect faţă de valoarea personală a clientului şi prezintă o preocupare şi o obligaţie faţă de el .
Asa cum am spus aceste caracteristici: flexibilitatea, empatia, autenticitatea, principii, valori, alegeri si prioritati, rabdarea, interesul si curiozitatea, obiectivitatea, caldura, sinceritatea se releva in relatie, dar sunt completate de altele, ce tin de atingerea unui echilibru emotional si comportamental.
Aceasta inseamna: atitudinea matura, gandirea pozitiva orientata spre lume si viata,stabilirea de obiective si standarde realiste, cunoasterea propriilor limite si accepatrea lor, autenticitatea.
De fapt, comunicarea care se stabileste intre medic si pacient are rolul de a contribui la gasirea celei mai bune scheme terapeutice pentru pacientul respectiv, punandu-se pe prim plan bolnavul, nu boala. In cele mai multe cazuri ,deschiderea pacientului fata de medic, si increderea pe care medicul o ofera pacientului, sunt unele din condiile si factorii esentiali pentru procesul de vindecare.
Un alt element important in relatia medic- pacient este faptul ca medicul trebuie sa informeze pacientul din toate punctele de vedere, pregatindu-l in a lua o decizie. Medicul trebuie sa dea dovada de profesionalism si sa trateze din punct de vedere medical pacientii in mod egal.
Arta de a sti sa lucrezi in echipa influentiaza direct actul medical in sine, cu intelegerea de catre pacient ca “autoritate ” nu inseamna lipsa politetii , iar a “amabilitate” nu inseamna slabiciune.
io-mis-ana
sfarsit
Personaj: Lazar Ana Maria
Varsta:19 ani,7luni,2saptamani,15zile,12' ,38''
Sex: F
Ocupatia:studenta
Meserie: viitor medic
Data:13/04/2010
Sex: F
Ocupatia:studenta
Meserie: viitor medic
Data:13/04/2010
Ora:00:38
Locatie:in fata calculatorului
Scop: asteapta...Actine: cazuta pe ganduri
Despre ea:(se stie ca) e indragostita
Despre ea:(se stie ca) e indragostita
....game over...time's up sau the end ...ma simt ca un personaj din jocurile alea de strategie pe care le jucam cu ochii nedeslipita de la ecran cand eram mica...o saptamana acasa...ma gandeam la ziua asta ..duminica in care va trebui sa ma intorc dar parca totul a trecut atat de repede...saptamana in care m-am simtit atat de bine si de rasfatata a exirat...printesa fuge de la bal si se intoarce inapoi la vechiul ei stil de viata...timisoara...inapoi la celalalt joc...inapoi la alte reguli...game over...time's up... the end...
P.S....si cu sufletu la gura asteapt ziua de 16-17/04.... :D...o zi in 2:)
sâmbătă, 10 aprilie 2010
who is ana?
ana e fata aia care mereu zambeste...care tipa cand e fericita..plange cand e trista...rade atunci cand are motive sa o faca...viseaza la o viata in 2 ca in povestile cu zane...e copilu caruia ink ii plac basmele cu feti frumosi desi adolescenta din ea citeste romane politiste...fata care iubeste necontenit...ana e..studenta la medicina care se chinuie sa obtina cele mai bune rezultate .....e medicul de maine:>....e genul ala care pune la suflet totul....rabda pana explodeaza...e fata sociabila care nu face discriminari...dar e si acea fata care se supara repede...atunci cand are motive sa se supere...ironica cand e cazul...dusa cand e in preajma prietenelor ei...e fata care nu aude nimic in jurul atunci cand e concentrata pe ceva....sau cand gandul ei e la cineva....ana e copilul care nu poate adormi decat in liniste totala ...are nevoie de lumina stinsa...e fata care doarme infofolita pana peste cap..dar cu picioarele dezvelite...e copilul care ink se mai joaca ...e sufletista..dar stie sa fie si rea(cand vrea)...e fta care are o sora geamana dar cu care nu seamana...ana e cea careia ii place sa scrie blogul asta...ii place sa viseze....sa pice pe ganduri...
vineri, 9 aprilie 2010
joi, 8 aprilie 2010
I LOVE MY TOWN
Cand spun "Deva" ma gandesc la cu totul altceva decat timisoara...ma gandesc la ceva familiar ...la prieteni, rude...parinti...surori...bunici...dar incet incet imi dau seama ca nu fac altceva decat sa'mi intru in rolul de vizitator de fiecare data cand ajung aici desi inca ma simt ca o straina in orasul in care locuiesc acum...zic deva si gandu-mi zboara la lucruri care ma fac sa zambesc si care ma imping sa ajung o data acolo..dar mintea si ratiunea ma fac sa-mi doresc adeseori sa nu mai plec din timisoara ... cand spun deva...spun mancare facuta de mama...grijuri ded care aici se ocupa parintii...banii de buzunuar de care nu trebuie sa mai imi fac probleme cum cat sau cand ii stric....zic plimbari in parc cu iubi...hug'uri...kiss'uri...spun deva...si ma gandesc la iubire...la faptul ca mereu ma asteapta cineva...dar atunci cand spun timisoara....in fata imi apar doar teaancuri de carti...atlase colorate...ma gandesc la sala de lectura...la dopuri de urechi....la o camera undeva la intrare in timisoara care nu face altceva decat sa mi transimita raceala si singuratate...si la unii colegi care mi-au devenit prieteni...la iry mi love...la othmi:D...la ditza...iuli...la profu de fizio care m-a scos afara de la laboratoru lui;))....dar mai ales la prima sesiune terminata cu bine ...in sfarsit...la lucruri care desi imi aduc satisfactie pe de-o parte... nu se pot compara cu celelalte....deci tot DEVA ramane baza:X I LOVE MY TOWN
vineri, 2 aprilie 2010
....de atatea ori
...de multe ori zambim...si totusi...in spatele aceea ce noi numim zambet se ascund lacrimi si durere....de multe ori incercam sa ne prefacem ca suntem fericiti...dar tristeatea care'i instalata in interioru nostru ne da de gol...de ateatea ori privim lucrurile atat de profun...incat nu dam voie lucrurilor banale sa coloreze viata noastra...de atatea ori ne punem masti care ascund adevaratele noastre sentimente....si parca in urma acestei false diplomatii pe care o afisam ne simtitim vinovati...apasati...ingreunati...
...de multe ori nu ne facem timp pentru lucrurile cu adevarat valoroase....si ne consumam timpul cu lucruri de nimic....de'atatea ori ne pierdem in intrebari fara raspuns ..in loc sa luam lucrurile asa cum sunt...atat de usor e sa te certi ...sa ignori...sa barfeti..sa critici...atat de greu e sa ierti...sa spui o vorba buna...sa recunosti o fapta atunci cand tu esti vinovat....de atatea ori gasim scuze...motive...de atatea ori....
luni, 29 martie 2010
sâmbătă, 27 martie 2010
luni, 22 martie 2010
joi, 18 februarie 2010
Exista Dumnezeu!
.
Obisnuita cu nimic mai mult decat niste simple lucrari de maxim o pagina la materi incomparabile cu ceea ce studiez acum…culcata pe o ureche ca voi avea timp de invatat in sesiune si ca va trece greul intr’o zi ca aceasta …(chiar daca atunci gandeam k nu-l voi depasi)….adorm….dar sunt trezita brusc de sesiune...cafeua...cola...energizante (la care incet ,incet am renuntat spre sfarsitul sesiunii) erau nelipsite din cana mea...teancuri de carti ..nopti care nu cunosteau somnul..zile in care atat de staula eram de citit in cat paream a fi o masinarie care rula niste pagini dar care nu imprima nimic. Emotii ,noduri in gat ,sms’uri cu “ce’ai facut?” ..bilete de examen extrase de mine cu simplul gand “decat sa mi-o faca altii...mai bine mi’o fac eu cu mana mea..” epuizare toatala..ochii mari cat cepele in unele dimineti...zile intregi petrecute la sala de lectura..cateodata si pocker cand simteam ca aveam nevoie de relaxare:)…rasete din cauza oboselii..o gramade de pixuri ramase fara paste...caiete umplute de hieroglifele de la chimie ..biochim...si multe altele inseamna perioada de sesiune…
O perioada ca aceasta te invata multe...te face sa crezi mai mult in Dumnezeu…si sa te simti mai aproape de El in unele momente...chiar si atunci cand ti se pare ca pentru tine nu mai exista nici o farama de speranta…
Asa a fost pentru mine prima sesiune…picata parca din cer...nici acum nu-mi vine sa
cred ca s-a terminat, si ca s-a terminat cu bine…chimie….materia de care nu ma atinsesem de loc in liceu si la care nu stiam nici macar ce e notiunea de “atom”….biochimie….unde din 100 de studenti am luat examenul doar 20...anatomia unde din jumatatea de materie pe care am apucat sa o invat nu mi-a picat nici un subiect si totusi am trecut examenul..si cum pot sa nu spun ca sunt binecuvantata…ce sa mai spun de informatica…prim ajutor….biologie…..dar mai ales de ultimul examen la..biocel...it was incredibil,dar adevarat[[with God everything is possible]]...Exista Dumnezeu!
Obisnuita cu nimic mai mult decat niste simple lucrari de maxim o pagina la materi incomparabile cu ceea ce studiez acum…culcata pe o ureche ca voi avea timp de invatat in sesiune si ca va trece greul intr’o zi ca aceasta …(chiar daca atunci gandeam k nu-l voi depasi)….adorm….dar sunt trezita brusc de sesiune...cafeua...cola...energizante (la care incet ,incet am renuntat spre sfarsitul sesiunii) erau nelipsite din cana mea...teancuri de carti ..nopti care nu cunosteau somnul..zile in care atat de staula eram de citit in cat paream a fi o masinarie care rula niste pagini dar care nu imprima nimic. Emotii ,noduri in gat ,sms’uri cu “ce’ai facut?” ..bilete de examen extrase de mine cu simplul gand “decat sa mi-o faca altii...mai bine mi’o fac eu cu mana mea..” epuizare toatala..ochii mari cat cepele in unele dimineti...zile intregi petrecute la sala de lectura..cateodata si pocker cand simteam ca aveam nevoie de relaxare:)…rasete din cauza oboselii..o gramade de pixuri ramase fara paste...caiete umplute de hieroglifele de la chimie ..biochim...si multe altele inseamna perioada de sesiune…
O perioada ca aceasta te invata multe...te face sa crezi mai mult in Dumnezeu…si sa te simti mai aproape de El in unele momente...chiar si atunci cand ti se pare ca pentru tine nu mai exista nici o farama de speranta…
Asa a fost pentru mine prima sesiune…picata parca din cer...nici acum nu-mi vine sa
cred ca s-a terminat, si ca s-a terminat cu bine…chimie….materia de care nu ma atinsesem de loc in liceu si la care nu stiam nici macar ce e notiunea de “atom”….biochimie….unde din 100 de studenti am luat examenul doar 20...anatomia unde din jumatatea de materie pe care am apucat sa o invat nu mi-a picat nici un subiect si totusi am trecut examenul..si cum pot sa nu spun ca sunt binecuvantata…ce sa mai spun de informatica…prim ajutor….biologie…..dar mai ales de ultimul examen la..biocel...it was incredibil,dar adevarat[[with God everything is possible]]...Exista Dumnezeu!
miercuri, 17 februarie 2010
इउबिरे...
ओ लुमे इन केयर ने इउबिम ...सी तू माँ टी , माँ ई , माँ वरी ,इअर एउ...एउ ते प्रिवेस्क सी नु-मी अजुंगे, ते सिम्त सी नु माँ सतूर ,ते ऍम सी ते मई वरौ...सी ते मई वरौ ....सी ते मई वरौ ....
डोअर पेंत्रू का ते इउबेस्क!
[[csebui et]]
joi, 4 februarie 2010
Iuly Gy iulia: mi dor de: aruncat baloane cu apa de pe geam de la etjul 3
Iuly Gy iulia: d chiulit in salitza sa povetim tot ce ne trecea prin cap...inclusiv sa ne apucam sa cantam
Iuly Gy iulia: :D
Iuly Gy iulia: sa facem poze in fiecare pauza...de fapt nu doar in pauza...
Iuly Gy iulia: de cersit pe hol...am facut bani destui
Iuly Gy iulia: :))
Iuly Gy iulia: de orele de info cand sateam pe net...sau chair si momantele in care am facut totusi ceva pt atestat la info...ne-am distrat
io mis ana: mai zi
io mis ana::))
Iuly Gy iulia: de zilele in care eram suparata si faceai tot posibilul sa ma inviorezi
Iuly Gy iulia: si pana la urma deveneai si u melancolica
Iuly Gy iulia: sau invers
Iuly Gy iulia:
Iuly Gy iulia: de torturile alea bune pe care i le-am facut la dirigu de ziua lui si ultimul cand l-am facut de absolvire
Iuly Gy iulia:
Iuly Gy iulia: de mariana cu gora ei mare....
Iuly Gy iulia: *gura
Iuly Gy iulia: de toti de pe hol...care te salutau...ceau...ceau ...ceau...ceau...ceau....salut...ceau
Iuly Gy iulia:
Iuly Gy iulia: de diddl
Iuly Gy iulia: de pe banca noastra
Iuly Gy iulia: de baia aia inpanzita de fum nu mi dor
Iuly Gy iulia: de impleit bratari...la scoala am invatat sa fac si eu
Iuly Gy iulia: de chiulit ca sa mergem la maxxa sa mancam taietei
Iuly Gy iulia: ce pofta miiii
Iuly Gy iulia: de motivat absente
Iuly Gy iulia: :))
Iuly Gy iulia: am avut ce incercui
Iuly Gy iulia: :))
io mis ana: :))
Iuly Gy iulia: is multeee
Iuly Gy iulia: si tot asa imi aduc aminte
Iuly Gy iulia: o fost fain...
io mis ana:yeee ...si mie mi dor...mi dor de jucat atinsea pe hol:))..de jucat sarpele cu ligia:D>>..de stropit cu pistoalele=))....de bagat apa in papuci..chiar dak io am fost aia care o primit:))
io mis ana: de...certurile noastre...de cadoruile pe care ni le faceam...de salitza...
io mis ana:..de clasa a 9a cand am inceput sa ne cunoastem...
io mis ana: de lapte acru):)))cand ne'am jucat cu baietii si o trebuit sa stam pe p[ost de capre:))) vrand ne vrand...
io mis ana: de crazy la propriu profa de desen..care o adus ata si ne-o invatat sa crosetam:))
io mis ana: de faptu ca eram bagate in toate prostiile..unde era ....mai mare..acolo era si iulia si ana...
io mis ana: de profi...de manu:))...de diri....chiar si de naughy....de profu de mate cand venea si strga tare "lazar!!!in picioare " sau "gherghel..in picioare!!"..tot timpu noi eram vinovatele dak fosnaia ceva in calsa:)))de teachy de engleza...
io mis ana:...de qulurile noastre care se tot inmulteau:))...de ziua in care am qulit toti de la bio si cand eram in parc o sunat'o pe mari titi ca sa ne intoarcem la scoala k ne decapiteaca:)))...de :-SS emotiile pt teze care nu se pot compara cu examenele pe care le dam acum:D>....de faza cu profa de romana cand am umpluto cu color painting in timpu lucrarii:)) si neo pus sai ducem sacou la curatatorie si asa am scapat noi de lucrare:D>..
io mis ana: de statu pe hol si bagatu in seama cu persoanele pe care nu le stiam:)) gen marian:))..cand am copiat cu hands'u si mi'o iesit din telefon:))) si s'o auzit in toata clasa o voce ciudata..care venea de la telefonu meu:-"....:))ah Domane....
io mis ana:...de grupu nost'...de mos nicolae alin:))) ...de mersu la simeria fara bilet...de ziua in care ne'am dat drept turisti americani la controlorii pt k nu aveam bilete;))>>...de foietajele pe care le mancam zilnic....de ceaiu si bancuta noastra...de aruncatu cu water ballons de la etaju 3 la profi in cap:)))...de lucruri care ne aduceau zambetu pe buze...chiar lacrimi de atata ras:)) si cu care se pare k nu ne mai intalnim...of...mi dor...[[to be continued]]
vineri, 29 ianuarie 2010
si am intrat in 2010
...imi aduc aminte prima zi de ianuarie a anului 2000...
ultima seara din '99...aveam impresia ca sfarsitu e aporape si ca ceva se va intampla cu siguranta in anu acela..imi amintesc vag perioada cu mediatizata stire "eclipsa de soare"...ochelarii aceea speciali cu floie de aluminiu care paraca te faceau sa te simti pe alta planeta si iti creau starea ca ceva "super mega" se va intampla...eram copil...si imi doream sa devin unu dintre acei adolescenti care de multe ori nu ma bagau in seama sub pretextu "esti prea mica" ... privesc in urma...10 ani...care au trecut atat de repede incat uneori realizam lucrul acesta cand deja este prea tarziu...ne dorim sa devenim la loc copii...dar nu se mai poate...si am intrat in 2010...si'a trecut si ianuarie...azi maine ne trezim din nou in decembrie ..si privind in urma ne vom da seama ce scurta e viata...dar mereu e prea tarziu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
