eCoU

ganduri desarte...vise rebele...planuri neterminate...viziuni...trairi profunde....Avusese un moment in care simtise ca totul  navalea in capul ei.Parca improscau toate cu o viteza inimaginabila....dar nu inceta sa viseze! Era ea [fata cu ochii negri si mari] cu ea insasi..Se retrasese in interiorul ei pentru cateva luni ...desi totul paruse o eternitate...Avusese un timp de meditatie..[de care gandise ca era necesar].Disparuse pentru o vreme. Acumulase o multime de emotii...sentimente...experiente care acum rabufneau in toata suflarea ei. Avea nevoie de a scrie...de a se descarca. Era ferm convinsa ca doar scriind va putea sa -si recapete linistea de care simtea ca are nevoie..
.Era inconjurata de prieteni si totusi nu intelegea un lucru: se simtea singura.
Nimic nu parea promitator , dar totusi zambea...Era incercata de un sentiment puternic: Iubea! Iubea cu gandul...cu trupul..cu mintea..cu sufletul...iubea cu tot ce avea ea...Incerca sa-si explice de ce acest nobil sentiment nu este perceput  de toate persoanele la care incerca sa-l transmita...Era convinsa ca trebuia sa inceteze a se intreba pentru ca nu va gasi niciodata un raspuns...
Cu toate acestea continua sa iubeasca!...Rareori,o cuprindeau episoade de tristete...momente in care el lipsea...Soapte amprentate in mintea ei nu o lasau sa se concentreze...El nu era langa ea..Era atat de departe si totusi atat de aproape...in inima ei...simtea ca e iubita...apreciata...dorita...era sufletul ei pereche...
Traia o poveste..o poveste in  care ea si el erau extrem de fericiti...Asta ii dadea putere sa continue!