...privea in urma si tot ce o data fusese frumos si etern... acum ramanea doar cenusa ...avea noroc cu imaginaitia ei bogata care mereu o ajuta sa iasa din impas ...vedea lucrurile atat de diferit incat ii se parea ca e cu totul intr-o alta lume... lacrimile erau nezlipite de pe obrajii ei...zambetul o parasise de la o vreme...tristetea se imprietenise cu ea...melancolia profitase de toate acestea si nu ezita locul liber din inima ei...se simtea goala pe dinauntru ..nici ea nu intelegea perfect ce se intampla cu ea... stia ca realitatea s-ar invarti undeva la mijloc dar se simtea ranita... nenteleasa... folosita... nu era gata sa accepte ca nimic nu era intentionat...chiar daca era perfect convinsa de lucrul acesta... stia doar ca lucrurile marunte pentru ea... erau neinsemnate pentru altii... isi dadea seama ca exista o mica problema ca ea sa fi privit lucrurile prea in profunzimea lor...dar asta era ceea ce ea intelegea a fi curat...inocent...pur... stia ca gresala este o lege a firii dar ii era teama sa acorde o a doua sansa... nu era capabila sa ierte cu toata inima pentru ca traia plina de incertitudini..de nesigurante...singuratatea pe care o simtea o facu sa isi pierda increderea parca si in umbre...dar incurajata de ultimile puteri si de cuvintele celui ce mereu a inteles-o se hotari sa treaca mai departe(stia ca oricum nu ar fi fost altceva de facut).... aveau sa domine noi reguli in viata ei... urma sa o ia de la capat...si parca cu un etuziasm de care era insasi mirata isi zicea ca de maine va incerca sa nu mai depinda de nimeni...ci altii sa depinda de ea...
...Se cunoscusera cu mult inainte de a se vedea in aceea zi ...undeva ...prin luna octombrie ai fi zis ca se intalnisera intamplator...dar dupa 2 ani putea oricine sa afirme ca ceea ce in trecut parea o simpla coincidenta acum le dadea la toti de gandit...Era o zi care avea sa fie istorie mai tarziu...era o zi calduroasa desi era toamna...ea isi ridica barbia de sub sapca pusa parca special a-i ascunda micii carlionti care iesau rebeli in doua trei locuri...El ..cu un zambet larg o saluta si isi continua drumul mai departe...schimbasera priviri lungi si parca cu inteles chiar daca conversatia lor se rezumase doar la cateva cuvinte...o simpla intamplare care mai tarziu avea sa fie privita un frumos inceput...un inceput in doi...un inceput care urma sa aiba o interesanta si frumoasa continuare...Zilele treceau iar privirile lor se transformasera in adevarate povesti parca interminabile...si pe care nici unul nu le mai descoperise altundeva...era ceva nou...nou dar frumos...erau prieteni... Isi dadusera seama ca se cunosc de atat de mult timp..si totusi atat de putin... Pentru ea ...totul parea o provocare de la care nu reusea sa se abtina...chiar daca in sufletul ei existasera si momente de ezitare...Pentru el ...totul parea a fi o joaca...o joaca intre 2 copii care fara intentii ascunse nu se gandeau la urmarile ce aveau sa se intample... descoperisera unul la altul ceva ce nu puteau explica nimanui...descoperisera acel ceva care il intalnesti doar atunci cand iubesti...descoperisera ce inseamna sa tina cu adevarat la cineva ... Timpu zbura ...si pentru ei 2 ani de zile parusera doar cateva zile...intelesesera amandoi adevaratul sens a cuvintelor "te iubesc!"
“Ceea ce-l face pe un om mai mare decat simpla lui viata, este dragostea pentru viata celorlalti”
L.F.Celine
L.F. Celine avea mare dreptate. Pentru medicul de azi si de maine , medicina ar trebui sa fie atat o meserie cat si o pasiune, pentru ca ”Ceea ce-l face pe un om mai mare decat simpla viata, este dragostea pentru viata celorlalti” .Cu fiecare generatie lucrul acesta ia o deviatie in sesul opus a ceea ce inseamna firesc , normal , etic …moral. Un medic trebuie sa fie preocupat atat pentru a se forma pentru a-i ajuta pe ceilaltii cat si pentru a-i intelege, deoarece practica medicinei ofera sansa de a oferi…de a simti omul aproape…de a fi tu insuti om…de a demonstra ca esti om.
Cu toate acestea , pozitia centrala in activitatea medicala este ocupata de pacient. Putem spune ca fara pacient nu exista medicina. De ce? Deoarece pentru a exista boli…trebuie sa existe si bolnavi. Inexistenta acestora ar insemna pe de o parte o intreaga populatie sanatoasa si o rata a mortalitatii mai scazuta , iar pe de alta parte ar duce la impiedicarea transmiterii acestui circuit care se realizeaza in cadrul relatiei medic –pacient. Deci , pacientul este cel care face primul pas in relatie prin simpla prezentare la doctor. Actorul principal al activitatii medicale este medicul care vine in contact direct cu pacientul , intre acestia stabilindu-se o relatie destul de complexa de medic-pacient. Medicul este cel care colecteaza atat informatii personale din viata pacientului cat si date medicale. La acestea se adauga datale pe care le obtine prin diferitele teste amanuntite in vederea cercetarii si analizarii cazului. Cheia acestei relatii este comunicarea reciproca reprezentand de fapt esenta psihologiei medicale. Medicul colecteaza informatii cat mai detailate privind starea pacientului , in vederea stabilirii diagnosticului, dar pacientul trebuie sa fie dispus sa coopereze si sa arate sinceritate fata de acesta. Trebuie sa se creeze o legatura emotionala intre cei doi, medicul fiind cel care sa ajunga in punctul de a patrunde in asa zisa “viata” a pacientului pentru a putea descoperi cat mai multe lucruri utile care sa-l ajute in vederea completarii dosarului pacientului . Prin tehnica medicul intreaba , iar pacientul raspunde, acesta trebuie sa obtina detalii pe care pacientul singur nu le-ar fi oferit.
Daca stam sa ne gandim la felul de “a fi” a fiecare persoane care compun de fapt cea de a doua parte componenta a relatiei ..si anume pacientii…putem spune ca exista variate tipuri de oameni…personalitati diferite... comportamente diferite… caractere opuse… vieti traite in mod diferit… unii care n-au nici o grija …altii care incearca cu greu sa infrunte cruda realitate a vietii… oameni de diferite clase sociale… oameni la care viata “le-a surs”…sau poate nu…si atunci trebuie sa ne gandim ca fiecare om trebuie tratat diferit…Spun asta gandindu-ma la faptul ca exista oameni care pentru ei vindecarea se rezuma la un zambet…altii care poate au nevoie de un strop de apreciere ,poate o vorba buna…altii un sfat prietenesc… sunt oameni care daca se simt intelesi , radiaza de bucurie si iasa schimbati atunci cand iasa de la consultatie inchizand usa cabinetului medical. Totodata medicul trebuie sa stie pana unde sa patrunda in viata pacientului si care sunt limitele si standardele lui ca si medic.Acesta trebuie sa “stie” sa construiasca relatii constructive, purtand amprenta puternica a personalitatii sale. Printre calitatile pe care orice medic ar trebui sa le aibe se numara si empatia.
In esenta , empatia inseamna a fi capabil sa poti sa te transpui pe tine in locul celorlati…sa simpti “pe pielea ta” ceea ce simte celalalt din punct de vedere emotional…sa adopti punctul lor de vedere…sa-i faci sa simta ca iti pasa de ei…si sa-i consideri cel putin egali cu tine si uneori chiar mai importanti decat tine pentru ca relatia construita sa devina mai puternica…comunicare sa devinva mai eficienta…pentru imbunatatirea increderii si colaborarii. Lipsa de empatie este una din cele mai comune cauze de scadere a performantei.
Flexibilitatea medicului este de asemenea foarte importantă într-o relaţie . Această calitate poate fi definită ca fiind opusă stilului autoritar , o caracteristică a celui ce încearcă să promoveze toleranţa ; înseamnă totodată şi acceptarea opiniilor celuilalt , a contraargumentelor .
Medicul intră în relaţie cu pacientul împreună cu problema sa . De aceea este foarte important ca in comunicarea dintre aceştia, să fie vizat subiectul şi stabilite priorităţile , fără a pierde timpul asupra unor teme care nu au nici o legătură cu subiectul . Există totuşi situaţii în care acest lucru este mai greu de realizat , de exemplu există pacienti confuzi , care nu pot să-şi identifice singuri problemele .
Autenticitatea este un alt principiu al unei bune comunicări ; aceasta presupune o relaţie deschisă şi sinceră, înseamnă a spune celuilalt ce gândeşti cu adevărat , a-şi exprima sentimentele reale... intenţiile ...aşteptările .Pentru a da dovadă de autenticitate în comunicare un medic trebuie să se exprime natural , fără artificialităţi , să fie deschis tuturor experienţelor...spontan şi să folosească interacţiunile sale cu pacientul pentru a deschide noi discuţii.
Comunicarea dintre medic si pacient nu înseamnă doar un simplu proces de transmitere şi receptare de mesaje , ci este o interacţiune , de aceea a şti să comunici înseamnă a şti să relaţionezi corect cu celălalt , relaţiile în care aprecierea, respectul şi încrederea reciprocă sunt de asemenea foarte importante . Aceasta înseamnă că chiar şi atunci când nu suntem de acord cu opiniile , valorile , principiile celuilalt , când acestea nu sunt congruente cu ideile , valorile noastre , noi , ca şi viitori medici trebuie să respectăm pacientul.
O relaţie “bună” presupune o căldură din partea medicului care defapt detine sub control totul. Se poate vorbi de căldură atunci când relaţia se bazează pe acceptare reciprocă , înţelegere , interes în ceea ce priveşte bunăstarea bolnavului. Fără căldură unele intervenţii în asistenţa medicala sunt considerate ineficiente din punct de vedere terapeutic : “Căldura într-o relaţie de ajutor înseamnă ceva mai mult decât “mie îmi pasă de tine” .( Goldstein)
De cele mai multe ori , această căldură este prezentă prin manifestări nonverbale . De exemplu : tonalitatea vocii calmă , liniştitoare , expresia feţei zâmbitoare care în acelaşi timp să exprime interesul , atingerea într-un mod discret a clientului , în ceea ce priveste distanţa dintre medic şi pacient ea trebuie să fie mai apropiată , medicul să fie relaxat şi să se uite în ochii celeilalte persoane . Bineînţeles că există unii clienţi , care atunci când sunt priviţi direct în ochi de către medic , se inhibă şi le este greu să vorbească .Aici ne intoarcem inapoi unde am spus ca exista deferite feluri de oameni care nu pot fi tratati identic pentru ca noi ca persoane suntem diferiti. Un medic dă dovadă de căldură nonposesivă atunci când dă dovadă de respect faţă de valoarea personală a clientului şi prezintă o preocupare şi o obligaţie faţă de el .
Asa cum am spus aceste caracteristici: flexibilitatea, empatia, autenticitatea, principii, valori, alegeri si prioritati, rabdarea, interesul si curiozitatea, obiectivitatea, caldura, sinceritatea se releva in relatie, dar sunt completate de altele, ce tin de atingerea unui echilibru emotional si comportamental.
Aceasta inseamna: atitudinea matura, gandirea pozitiva orientata spre lume si viata,stabilirea de obiective si standarde realiste, cunoasterea propriilor limite si accepatrea lor, autenticitatea.
De fapt, comunicarea care se stabileste intre medic si pacient are rolul de a contribui la gasirea celei mai bune scheme terapeutice pentru pacientul respectiv, punandu-se pe prim plan bolnavul, nu boala. In cele mai multe cazuri ,deschiderea pacientului fata de medic, si increderea pe care medicul o ofera pacientului, sunt unele din condiile si factorii esentiali pentru procesul de vindecare.
Un alt element important in relatia medic- pacient este faptul ca medicul trebuie sa informeze pacientul din toate punctele de vedere, pregatindu-l in a lua o decizie. Medicul trebuie sa dea dovada de profesionalism si sa trateze din punct de vedere medical pacientii in mod egal.
Arta de a sti sa lucrezi in echipa influentiaza direct actul medical in sine, cu intelegerea de catre pacient ca “autoritate ” nu inseamna lipsa politetii , iar a “amabilitate” nu inseamna slabiciune.
Varsta:19 ani,7luni,2saptamani,15zile,12' ,38'' Sex: F Ocupatia:studenta Meserie: viitor medic Data:13/04/2010
Ora:00:38
Locatie:in fata calculatorului
Scop: asteapta...
Actine: cazuta pe ganduri Despre ea:(se stie ca) e indragostita
....game over...time's up sau the end ...ma simt ca un personaj din jocurile alea de strategie pe care le jucam cu ochii nedeslipita de la ecran cand eram mica...o saptamana acasa...ma gandeam la ziua asta ..duminica in care va trebui sa ma intorc dar parca totul a trecut atat de repede...saptamana in care m-am simtit atat de bine si de rasfatata a exirat...printesa fuge de la bal si se intoarce inapoi la vechiul ei stil de viata...timisoara...inapoi la celalalt joc...inapoi la alte reguli...game over...time's up... the end...
P.S....si cu sufletu la gura asteapt ziua de 16-17/04.... :D...o zi in 2:)
ana e fata aia care mereu zambeste...care tipa cand e fericita..plange cand e trista...rade atunci cand are motive sa o faca...viseaza la o viata in 2 ca in povestile cu zane...e copilu caruia ink ii plac basmele cu feti frumosi desi adolescenta din ea citeste romane politiste...fata care iubeste necontenit...ana e..studenta la medicina care se chinuie sa obtina cele mai bune rezultate .....e medicul de maine:>....e genul ala care pune la suflet totul....rabda pana explodeaza...e fata sociabila care nu face discriminari...dar e si acea fata care se supara repede...atunci cand are motive sa se supere...ironica cand e cazul...dusa cand e in preajma prietenelor ei...e fata care nu aude nimic in jurul atunci cand e concentrata pe ceva....sau cand gandul ei e la cineva....ana e copilul care nu poate adormi decat in liniste totala ...are nevoie de lumina stinsa...e fata care doarme infofolita pana peste cap..dar cu picioarele dezvelite...e copilul care ink se mai joaca ...e sufletista..dar stie sa fie si rea(cand vrea)...e fta care are o sora geamana dar cu care nu seamana...ana e cea careia ii place sa scrie blogul asta...ii place sa viseze....sa pice pe ganduri...
Cand spun "Deva" ma gandesc la cu totul altceva decat timisoara...ma gandesc la ceva familiar ...la prieteni, rude...parinti...surori...bunici...dar incet incet imi dau seama ca nu fac altceva decat sa'mi intru in rolul de vizitator de fiecare data cand ajung aici desi inca ma simt ca o straina in orasul in care locuiesc acum...zic deva si gandu-mi zboara la lucruri care ma fac sa zambesc si care ma imping sa ajung o data acolo..dar mintea si ratiunea ma fac sa-mi doresc adeseori sa nu mai plec din timisoara ... cand spun deva...spun mancare facuta de mama...grijuri ded care aici se ocupa parintii...banii de buzunuar de care nu trebuie sa mai imi fac probleme cum cat sau cand ii stric....zic plimbari in parc cu iubi...hug'uri...kiss'uri...spun deva...si ma gandesc la iubire...la faptul ca mereu ma asteapta cineva...dar atunci cand spun timisoara....in fata imi apar doar teaancuri de carti...atlase colorate...ma gandesc la sala de lectura...la dopuri de urechi....la o camera undeva la intrare in timisoara care nu face altceva decat sa mi transimita raceala si singuratate...si la unii colegi care mi-au devenit prieteni...la iry mi love...la othmi:D...la ditza...iuli...la profu de fizio care m-a scos afara de la laboratoru lui;))....dar mai ales la prima sesiune terminata cu bine ...in sfarsit...la lucruri care desi imi aduc satisfactie pe de-o parte... nu se pot compara cu celelalte....deci tot DEVA ramane baza:X I LOVE MY TOWN
...de multe ori zambim...si totusi...in spatele aceea ce noi numim zambet se ascund lacrimi si durere....de multe ori incercam sa ne prefacem ca suntem fericiti...dar tristeatea care'i instalata in interioru nostru ne da de gol...de ateatea ori privim lucrurile atat de profun...incat nu dam voie lucrurilor banale sa coloreze viata noastra...de atatea ori ne punem masti care ascund adevaratele noastre sentimente....si parca in urma acestei false diplomatii pe care o afisam ne simtitim vinovati...apasati...ingreunati... ...de multe ori nu ne facem timp pentru lucrurile cu adevarat valoroase....si ne consumam timpul cu lucruri de nimic....de'atatea ori ne pierdem in intrebari fara raspuns ..in loc sa luam lucrurile asa cum sunt...atat de usor e sa te certi ...sa ignori...sa barfeti..sa critici...atat de greu e sa ierti...sa spui o vorba buna...sa recunosti o fapta atunci cand tu esti vinovat....de atatea ori gasim scuze...motive...de atatea ori....
...privea in urma si tot ce o data fusese frumos si etern... acum ramanea doar cenusa ...avea noroc cu imaginaitia ei bogata care mereu o ajuta sa iasa din impas ...vedea lucrurile atat de diferit incat ii se parea ca e cu totul intr-o alta lume... lacrimile erau nezlipite de pe obrajii ei...zambetul o parasise de la o vreme...tristetea se imprietenise cu ea...melancolia profitase de toate acestea si nu ezita locul liber din inima ei...se simtea goala pe dinauntru ..nici ea nu intelegea perfect ce se intampla cu ea... stia ca realitatea s-ar invarti undeva la mijloc dar se simtea ranita... nenteleasa... folosita... nu era gata sa accepte ca nimic nu era intentionat...chiar daca era perfect convinsa de lucrul acesta... stia doar ca lucrurile marunte pentru ea... erau neinsemnate pentru altii... isi dadea seama ca exista o mica problema ca ea sa fi privit lucrurile prea in profunzimea lor...dar asta era ceea ce ea intelegea a fi curat...inocent...pur... stia ca gresala este o lege a firii dar ii era teama sa acorde o a doua sansa... nu era capabila sa ierte cu toata inima pentru ca traia plina de incertitudini..de nesigurante...singuratatea pe care o simtea o facu sa isi pierda increderea parca si in umbre...dar incurajata de ultimile puteri si de cuvintele celui ce mereu a inteles-o se hotari sa treaca mai departe(stia ca oricum nu ar fi fost altceva de facut).... aveau sa domine noi reguli in viata ei... urma sa o ia de la capat...si parca cu un etuziasm de care era insasi mirata isi zicea ca de maine va incerca sa nu mai depinda de nimeni...ci altii sa depinda de ea...
...Se cunoscusera cu mult inainte de a se vedea in aceea zi ...undeva ...prin luna octombrie ai fi zis ca se intalnisera intamplator...dar dupa 2 ani putea oricine sa afirme ca ceea ce in trecut parea o simpla coincidenta acum le dadea la toti de gandit...Era o zi care avea sa fie istorie mai tarziu...era o zi calduroasa desi era toamna...ea isi ridica barbia de sub sapca pusa parca special a-i ascunda micii carlionti care iesau rebeli in doua trei locuri...El ..cu un zambet larg o saluta si isi continua drumul mai departe...schimbasera priviri lungi si parca cu inteles chiar daca conversatia lor se rezumase doar la cateva cuvinte...o simpla intamplare care mai tarziu avea sa fie privita un frumos inceput...un inceput in doi...un inceput care urma sa aiba o interesanta si frumoasa continuare...Zilele treceau iar privirile lor se transformasera in adevarate povesti parca interminabile...si pe care nici unul nu le mai descoperise altundeva...era ceva nou...nou dar frumos...erau prieteni... Isi dadusera seama ca se cunosc de atat de mult timp..si totusi atat de putin... Pentru ea ...totul parea o provocare de la care nu reusea sa se abtina...chiar daca in sufletul ei existasera si momente de ezitare...Pentru el ...totul parea a fi o joaca...o joaca intre 2 copii care fara intentii ascunse nu se gandeau la urmarile ce aveau sa se intample... descoperisera unul la altul ceva ce nu puteau explica nimanui...descoperisera acel ceva care il intalnesti doar atunci cand iubesti...descoperisera ce inseamna sa tina cu adevarat la cineva ... Timpu zbura ...si pentru ei 2 ani de zile parusera doar cateva zile...intelesesera amandoi adevaratul sens a cuvintelor "te iubesc!"
“Ceea ce-l face pe un om mai mare decat simpla lui viata, este dragostea pentru viata celorlalti”
L.F.Celine
L.F. Celine avea mare dreptate. Pentru medicul de azi si de maine , medicina ar trebui sa fie atat o meserie cat si o pasiune, pentru ca ”Ceea ce-l face pe un om mai mare decat simpla viata, este dragostea pentru viata celorlalti” .Cu fiecare generatie lucrul acesta ia o deviatie in sesul opus a ceea ce inseamna firesc , normal , etic …moral. Un medic trebuie sa fie preocupat atat pentru a se forma pentru a-i ajuta pe ceilaltii cat si pentru a-i intelege, deoarece practica medicinei ofera sansa de a oferi…de a simti omul aproape…de a fi tu insuti om…de a demonstra ca esti om.
Cu toate acestea , pozitia centrala in activitatea medicala este ocupata de pacient. Putem spune ca fara pacient nu exista medicina. De ce? Deoarece pentru a exista boli…trebuie sa existe si bolnavi. Inexistenta acestora ar insemna pe de o parte o intreaga populatie sanatoasa si o rata a mortalitatii mai scazuta , iar pe de alta parte ar duce la impiedicarea transmiterii acestui circuit care se realizeaza in cadrul relatiei medic –pacient. Deci , pacientul este cel care face primul pas in relatie prin simpla prezentare la doctor. Actorul principal al activitatii medicale este medicul care vine in contact direct cu pacientul , intre acestia stabilindu-se o relatie destul de complexa de medic-pacient. Medicul este cel care colecteaza atat informatii personale din viata pacientului cat si date medicale. La acestea se adauga datale pe care le obtine prin diferitele teste amanuntite in vederea cercetarii si analizarii cazului. Cheia acestei relatii este comunicarea reciproca reprezentand de fapt esenta psihologiei medicale. Medicul colecteaza informatii cat mai detailate privind starea pacientului , in vederea stabilirii diagnosticului, dar pacientul trebuie sa fie dispus sa coopereze si sa arate sinceritate fata de acesta. Trebuie sa se creeze o legatura emotionala intre cei doi, medicul fiind cel care sa ajunga in punctul de a patrunde in asa zisa “viata” a pacientului pentru a putea descoperi cat mai multe lucruri utile care sa-l ajute in vederea completarii dosarului pacientului . Prin tehnica medicul intreaba , iar pacientul raspunde, acesta trebuie sa obtina detalii pe care pacientul singur nu le-ar fi oferit.
Daca stam sa ne gandim la felul de “a fi” a fiecare persoane care compun de fapt cea de a doua parte componenta a relatiei ..si anume pacientii…putem spune ca exista variate tipuri de oameni…personalitati diferite... comportamente diferite… caractere opuse… vieti traite in mod diferit… unii care n-au nici o grija …altii care incearca cu greu sa infrunte cruda realitate a vietii… oameni de diferite clase sociale… oameni la care viata “le-a surs”…sau poate nu…si atunci trebuie sa ne gandim ca fiecare om trebuie tratat diferit…Spun asta gandindu-ma la faptul ca exista oameni care pentru ei vindecarea se rezuma la un zambet…altii care poate au nevoie de un strop de apreciere ,poate o vorba buna…altii un sfat prietenesc… sunt oameni care daca se simt intelesi , radiaza de bucurie si iasa schimbati atunci cand iasa de la consultatie inchizand usa cabinetului medical. Totodata medicul trebuie sa stie pana unde sa patrunda in viata pacientului si care sunt limitele si standardele lui ca si medic.Acesta trebuie sa “stie” sa construiasca relatii constructive, purtand amprenta puternica a personalitatii sale. Printre calitatile pe care orice medic ar trebui sa le aibe se numara si empatia.
In esenta , empatia inseamna a fi capabil sa poti sa te transpui pe tine in locul celorlati…sa simpti “pe pielea ta” ceea ce simte celalalt din punct de vedere emotional…sa adopti punctul lor de vedere…sa-i faci sa simta ca iti pasa de ei…si sa-i consideri cel putin egali cu tine si uneori chiar mai importanti decat tine pentru ca relatia construita sa devina mai puternica…comunicare sa devinva mai eficienta…pentru imbunatatirea increderii si colaborarii. Lipsa de empatie este una din cele mai comune cauze de scadere a performantei.
Flexibilitatea medicului este de asemenea foarte importantă într-o relaţie . Această calitate poate fi definită ca fiind opusă stilului autoritar , o caracteristică a celui ce încearcă să promoveze toleranţa ; înseamnă totodată şi acceptarea opiniilor celuilalt , a contraargumentelor .
Medicul intră în relaţie cu pacientul împreună cu problema sa . De aceea este foarte important ca in comunicarea dintre aceştia, să fie vizat subiectul şi stabilite priorităţile , fără a pierde timpul asupra unor teme care nu au nici o legătură cu subiectul . Există totuşi situaţii în care acest lucru este mai greu de realizat , de exemplu există pacienti confuzi , care nu pot să-şi identifice singuri problemele .
Autenticitatea este un alt principiu al unei bune comunicări ; aceasta presupune o relaţie deschisă şi sinceră, înseamnă a spune celuilalt ce gândeşti cu adevărat , a-şi exprima sentimentele reale... intenţiile ...aşteptările .Pentru a da dovadă de autenticitate în comunicare un medic trebuie să se exprime natural , fără artificialităţi , să fie deschis tuturor experienţelor...spontan şi să folosească interacţiunile sale cu pacientul pentru a deschide noi discuţii.
Comunicarea dintre medic si pacient nu înseamnă doar un simplu proces de transmitere şi receptare de mesaje , ci este o interacţiune , de aceea a şti să comunici înseamnă a şti să relaţionezi corect cu celălalt , relaţiile în care aprecierea, respectul şi încrederea reciprocă sunt de asemenea foarte importante . Aceasta înseamnă că chiar şi atunci când nu suntem de acord cu opiniile , valorile , principiile celuilalt , când acestea nu sunt congruente cu ideile , valorile noastre , noi , ca şi viitori medici trebuie să respectăm pacientul.
O relaţie “bună” presupune o căldură din partea medicului care defapt detine sub control totul. Se poate vorbi de căldură atunci când relaţia se bazează pe acceptare reciprocă , înţelegere , interes în ceea ce priveşte bunăstarea bolnavului. Fără căldură unele intervenţii în asistenţa medicala sunt considerate ineficiente din punct de vedere terapeutic : “Căldura într-o relaţie de ajutor înseamnă ceva mai mult decât “mie îmi pasă de tine” .( Goldstein)
De cele mai multe ori , această căldură este prezentă prin manifestări nonverbale . De exemplu : tonalitatea vocii calmă , liniştitoare , expresia feţei zâmbitoare care în acelaşi timp să exprime interesul , atingerea într-un mod discret a clientului , în ceea ce priveste distanţa dintre medic şi pacient ea trebuie să fie mai apropiată , medicul să fie relaxat şi să se uite în ochii celeilalte persoane . Bineînţeles că există unii clienţi , care atunci când sunt priviţi direct în ochi de către medic , se inhibă şi le este greu să vorbească .Aici ne intoarcem inapoi unde am spus ca exista deferite feluri de oameni care nu pot fi tratati identic pentru ca noi ca persoane suntem diferiti. Un medic dă dovadă de căldură nonposesivă atunci când dă dovadă de respect faţă de valoarea personală a clientului şi prezintă o preocupare şi o obligaţie faţă de el .
Asa cum am spus aceste caracteristici: flexibilitatea, empatia, autenticitatea, principii, valori, alegeri si prioritati, rabdarea, interesul si curiozitatea, obiectivitatea, caldura, sinceritatea se releva in relatie, dar sunt completate de altele, ce tin de atingerea unui echilibru emotional si comportamental.
Aceasta inseamna: atitudinea matura, gandirea pozitiva orientata spre lume si viata,stabilirea de obiective si standarde realiste, cunoasterea propriilor limite si accepatrea lor, autenticitatea.
De fapt, comunicarea care se stabileste intre medic si pacient are rolul de a contribui la gasirea celei mai bune scheme terapeutice pentru pacientul respectiv, punandu-se pe prim plan bolnavul, nu boala. In cele mai multe cazuri ,deschiderea pacientului fata de medic, si increderea pe care medicul o ofera pacientului, sunt unele din condiile si factorii esentiali pentru procesul de vindecare.
Un alt element important in relatia medic- pacient este faptul ca medicul trebuie sa informeze pacientul din toate punctele de vedere, pregatindu-l in a lua o decizie. Medicul trebuie sa dea dovada de profesionalism si sa trateze din punct de vedere medical pacientii in mod egal.
Arta de a sti sa lucrezi in echipa influentiaza direct actul medical in sine, cu intelegerea de catre pacient ca “autoritate ” nu inseamna lipsa politetii , iar a “amabilitate” nu inseamna slabiciune.
Varsta:19 ani,7luni,2saptamani,15zile,12' ,38'' Sex: F Ocupatia:studenta Meserie: viitor medic Data:13/04/2010
Ora:00:38
Locatie:in fata calculatorului
Scop: asteapta...
Actine: cazuta pe ganduri Despre ea:(se stie ca) e indragostita
....game over...time's up sau the end ...ma simt ca un personaj din jocurile alea de strategie pe care le jucam cu ochii nedeslipita de la ecran cand eram mica...o saptamana acasa...ma gandeam la ziua asta ..duminica in care va trebui sa ma intorc dar parca totul a trecut atat de repede...saptamana in care m-am simtit atat de bine si de rasfatata a exirat...printesa fuge de la bal si se intoarce inapoi la vechiul ei stil de viata...timisoara...inapoi la celalalt joc...inapoi la alte reguli...game over...time's up... the end...
P.S....si cu sufletu la gura asteapt ziua de 16-17/04.... :D...o zi in 2:)
ana e fata aia care mereu zambeste...care tipa cand e fericita..plange cand e trista...rade atunci cand are motive sa o faca...viseaza la o viata in 2 ca in povestile cu zane...e copilu caruia ink ii plac basmele cu feti frumosi desi adolescenta din ea citeste romane politiste...fata care iubeste necontenit...ana e..studenta la medicina care se chinuie sa obtina cele mai bune rezultate .....e medicul de maine:>....e genul ala care pune la suflet totul....rabda pana explodeaza...e fata sociabila care nu face discriminari...dar e si acea fata care se supara repede...atunci cand are motive sa se supere...ironica cand e cazul...dusa cand e in preajma prietenelor ei...e fata care nu aude nimic in jurul atunci cand e concentrata pe ceva....sau cand gandul ei e la cineva....ana e copilul care nu poate adormi decat in liniste totala ...are nevoie de lumina stinsa...e fata care doarme infofolita pana peste cap..dar cu picioarele dezvelite...e copilul care ink se mai joaca ...e sufletista..dar stie sa fie si rea(cand vrea)...e fta care are o sora geamana dar cu care nu seamana...ana e cea careia ii place sa scrie blogul asta...ii place sa viseze....sa pice pe ganduri...
Cand spun "Deva" ma gandesc la cu totul altceva decat timisoara...ma gandesc la ceva familiar ...la prieteni, rude...parinti...surori...bunici...dar incet incet imi dau seama ca nu fac altceva decat sa'mi intru in rolul de vizitator de fiecare data cand ajung aici desi inca ma simt ca o straina in orasul in care locuiesc acum...zic deva si gandu-mi zboara la lucruri care ma fac sa zambesc si care ma imping sa ajung o data acolo..dar mintea si ratiunea ma fac sa-mi doresc adeseori sa nu mai plec din timisoara ... cand spun deva...spun mancare facuta de mama...grijuri ded care aici se ocupa parintii...banii de buzunuar de care nu trebuie sa mai imi fac probleme cum cat sau cand ii stric....zic plimbari in parc cu iubi...hug'uri...kiss'uri...spun deva...si ma gandesc la iubire...la faptul ca mereu ma asteapta cineva...dar atunci cand spun timisoara....in fata imi apar doar teaancuri de carti...atlase colorate...ma gandesc la sala de lectura...la dopuri de urechi....la o camera undeva la intrare in timisoara care nu face altceva decat sa mi transimita raceala si singuratate...si la unii colegi care mi-au devenit prieteni...la iry mi love...la othmi:D...la ditza...iuli...la profu de fizio care m-a scos afara de la laboratoru lui;))....dar mai ales la prima sesiune terminata cu bine ...in sfarsit...la lucruri care desi imi aduc satisfactie pe de-o parte... nu se pot compara cu celelalte....deci tot DEVA ramane baza:X I LOVE MY TOWN
...de multe ori zambim...si totusi...in spatele aceea ce noi numim zambet se ascund lacrimi si durere....de multe ori incercam sa ne prefacem ca suntem fericiti...dar tristeatea care'i instalata in interioru nostru ne da de gol...de ateatea ori privim lucrurile atat de profun...incat nu dam voie lucrurilor banale sa coloreze viata noastra...de atatea ori ne punem masti care ascund adevaratele noastre sentimente....si parca in urma acestei false diplomatii pe care o afisam ne simtitim vinovati...apasati...ingreunati... ...de multe ori nu ne facem timp pentru lucrurile cu adevarat valoroase....si ne consumam timpul cu lucruri de nimic....de'atatea ori ne pierdem in intrebari fara raspuns ..in loc sa luam lucrurile asa cum sunt...atat de usor e sa te certi ...sa ignori...sa barfeti..sa critici...atat de greu e sa ierti...sa spui o vorba buna...sa recunosti o fapta atunci cand tu esti vinovat....de atatea ori gasim scuze...motive...de atatea ori....
