...privea in urma si tot ce o data fusese frumos si etern... acum ramanea doar cenusa ...avea noroc cu imaginaitia ei bogata care mereu o ajuta sa iasa din impas ...vedea lucrurile atat de diferit incat ii se parea ca e cu totul intr-o alta lume... lacrimile erau nezlipite de pe obrajii ei...zambetul o parasise de la o vreme...tristetea se imprietenise cu ea...melancolia profitase de toate acestea si nu ezita locul liber din inima ei...se simtea goala pe dinauntru ..nici ea nu intelegea perfect ce se intampla cu ea... stia ca realitatea s-ar invarti undeva la mijloc dar se simtea ranita... nenteleasa... folosita... nu era gata sa accepte ca nimic nu era intentionat...chiar daca era perfect convinsa de lucrul acesta... stia doar ca lucrurile marunte pentru ea... erau neinsemnate pentru altii... isi dadea seama ca exista o mica problema ca ea sa fi privit lucrurile prea in profunzimea lor...dar asta era ceea ce ea intelegea a fi curat...inocent...pur... stia ca gresala este o lege a firii dar ii era teama sa acorde o a doua sansa... nu era capabila sa ierte cu toata inima pentru ca traia plina de incertitudini..de nesigurante...singuratatea pe care o simtea o facu sa isi pierda increderea parca si in umbre...dar incurajata de ultimile puteri si de cuvintele celui ce mereu a inteles-o se hotari sa treaca mai departe(stia ca oricum nu ar fi fost altceva de facut).... aveau sa domine noi reguli in viata ei... urma sa o ia de la capat...si parca cu un etuziasm de care era insasi mirata isi zicea ca de maine va incerca sa nu mai depinda de nimeni...ci altii sa depinda de ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu